Unii oameni de știință consideră că virusurile nu sunt entități vii. Cu toate acestea, ele se pot reproduce. Pentru a face acest lucru, virusurile deturnează celulele unei gazde și folosesc mașinăria celulară pentru a-și copia codul genetic. Aceste celule-gazdă pot produce sute, mii sau chiar milioane de copii ale virusului, care, la rândul lor, pot infecta alte celule.
Însă de fiecare dată când un virus este copiat, există riscul producerii uneia sau mai multor erori în codul său genetic. Aceste erori se numesc mutații. Fiecare mutație alterează puțin materialul genetic viral. Virusurile care au suferit mutații se numesc variante ale virusului original.
Numeroase mutații nu afectează modul în care virusurile funcționează, însă altele pot fi dăunătoare pentru virus. Unele mutații pot îmbunătăți modul în care virusul infectează o celulă sau pot ajuta virusul să ocolească sistemul imunitar la gazdei. O mutație poate chiar ajuta virusul să reziste în fața unui tratament. Oamenii de știință numesc tulpini astfel de variante noi și îmbunătățite.
Este de reținut faptul că toate tulpinile unui virus sunt variante, însă nu toate variantele sunt suficient de diferite pentru a fi clasificate drept tulpini.
Mutațiile stau la baza procesului de evoluție. Mutațiile care nu aduc beneficii unui organism (sau unui virus) adesea dispar. Însă mutațiile care fac ca organismul să se adapteze mai bine la mediul său tind să devină dominante.
Variante ale coronavirusului
De fiecare dată când un virus infectează pe cineva, are loc replicarea (copierea) virală. Iar cu fiecare copie realizată există riscul apariției unei variante.
„Un virus nu va suferi mutații dacă nu îi permitem să se replice”, spune Anthony Fauci, directorul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase din S.U.A. „Iar atunci când oamenii se infectează și răspândesc infecția în comunitate, virusul are ocazii suficiente pentru a face acest lucru”.
Omenii de știință numesc unele variante noi ale coronavirusului drept „variante de îngrijorare”. Comparativ cu virusul original, aceste variante s-ar putea transmite la oameni mai rapid, ar putea răspunde mai puțin la tratamente sau ar putea reduce eficacitatea vaccinurilor.
În decursul timpului, coronavirusul SARS-CoV-2, responsabil pentru pandemia de COVID-19, a suferit mai multe mutații și a devenit mai infecțios. Până în prezent, au fost identificate cinci astfel de variante, și anume: Alfa (B.1.1.7), Beta (B.1.351), Gamma (P.1), Delta (B.1.617.2.) și Omicron (B.1.1.529).
Alte variante și tulpini virale
Virusurile gripale suferă mutații într-un ritm rapid. Noile tulpini apărute datorită noilor modificări sunt motivul pentru care avem nevoie de un nou vaccin antigripal în fiecare an.
De obicei, variantele se dezvoltă în interiorul unei gazde deoarece virusurile sunt predispuse la erori. Acest lucru este valabil mai ales la virusurile cu ARN, așa cum sunt coronavirusurile și virusurile gripale. Iar unele variante s-ar putea dovedi mai adaptate pentru a ajunge la anumite țesuturi.
Un exemplu în acest sens este virusul EEEV (virusul encefalitei ecvestre de est), care produce una dintre cele mai letale boli transmise de țânțari. Puțini oameni se infectează cu acest virus, însă circa o treime dintre aceștia mor, iar cei care supraviețuiesc rămân cu sechele fizice sau mentale pe termen lung.
Oamenii de știință au prelevat virusul de la o femeie care s-a infectat cu EEEV în timpul epidemiei din anul 2019 și nu a supraviețuit. Ei au identificat mai multe variante ale virusului în sângele femeii. Echipa de cercetători a prelevat, de asemenea, mostre de fluid din jurul creierului și măduvei spinării. Spre surpriza lor, doar o singură variantă a virusului ajunsese la acest nivel. Celelalte variante nu au putut trece de bariera sânge-creier.
În timp ce infecțiile cu EEEV sunt rare, cele cu rabie (turbare) sunt mai frecvente. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), rabia omoară în jur de 59.000 în fiecare an. Aproximativ 95% dintre aceste decese se înregistrează în Africa și Asia, mai ales în India. Deși mușcăturile de câine sunt principala sursă de infecție la om, virusul este purtat și de alte animale. Unele variante ale virusului rabiei sunt adaptate pentru a infecta gazde specifice, cum ar fi ratonii, liliecii, vulpile și sconcșii.
Oamenii de știință credeau că diferitele variante ale virusului turbării sunt asociate cu o specie primară. Astfel de specii se numesc „rezervoare”. Însă noul studiu vine cu rezultate surprinzătoare. De exemplu, între anii 1990 și 2011, peste 67.000 de ratoni au fost infectați cu o variantă virală specifică. Alte peste 30.000 de animale turbate au fost infectate cu varianta virală identificată la ratoni. Așadar, trecerea unei variante virale de la o specie de animale la alta (fenomen denumit crossover) este mai frecventă decât credeau oamenii de știință.
Toate aceste descoperiri vin în sprijinul vaccinării animalelor de companie. Trecerea virusului rabiei de la o specie la alta poate duce la apariția unor noi tulpini virale, care pot infecta mai ușor noi specii.
Sursa: Sciences News Explores