Stâncile albe, calcaroase, oferă o priveliște magnifică. La prima vedere, s-ar părea că nu există nicio formă de viață pe acestea, însă la traiul pe maluri s-au adaptat o floră și faună extrem de diversificate.
Dacă marea este delimitată de maluri calcaroase, se formează frecvent stânci abrupte. Uneori apar pereți impozanți, aproape verticali, în alte zone malul crește treptat. Astfel se formează habitate diverse pentru plante și animale.
Plante
Privite din depărtare, stâncile golașe par lipsite de viață. Într-adevăr, în calcarul pur puține plante se pot înrădăcina, nu doar datorită pantei abrupte, ci și datorită faptului că roca este în permanenta bătaie a vântului și ploii. Chiar și în aceste condiții vitrege, unele plante se pot fixa în locuri unde s-a adunat suficient pământ. Stuful de nisip, chimenul marin și socul sălbatic sunt câteva dintre plantele care suportă solurile saline.
Acolo unde panta este mai puțin abruptă, trăiesc și mai multe plante sălbatice, mai ales unde calcarul este combinat și cu o altă substanță minerală. Plante erbacee, cum sunt păiușul roșu și napul sălbatic, conviețuiesc cu coada-șoricelului, ceapa-ciorii și și cu bondarul de câmp. Deasupra ierbii se dezvoltă păducelul, porumbarul și răchita. Pe platoul stâncilor se formează habitate asemănătoare.
Insecte
Sus, în zonele înierbate și pe pantele mai puțin abrupte, întâlnim numeroase insecte: fluturele-amiral roșu și fluturele-doamnă pictată, fluturele împestrițat, lăcustele, albinele, dar și alte insecte.
Mamifere și păsări
În zonele stâncilor calcaroase trăiesc multe păsări marine, unele cuibărind chiar pe aceste stânci. Petrelul glacial și pescărușul cu trei degete utilizează cele mai mici promontorii. Pescărușul argintiu cuibărește la fel de bine pe pereții stâncoși, ca și pe acoperișurile caselor. Fâsa de mal își construiește cuibul bine ascuns în vegetația din apropierea malurilor sau în crăpăturile din stâncă. Pasărea în sine este mai ușor de observat decât cuibul, mai ales primăvara, când masculul zboară cântând deasupra stâncilor. În zonele în care roca este suficient de moale, rândunelele de mai își sapă cuiburi de clocit în peretele vertical.
Prădătorul principal din aceste zone este vânturelul roșu, care planează deasupra stâncilor, în căutare de mamifere mici (șoareci, iepuri de vizuină tineri etc.). Aceste mamifere servesc ca hrană și pentru nevăstuici sau hermeline. Hermelina este un vânător agresiv, putând ucide și animale mai mari decât ea, cum ar fi iepurii de vizuină adulți.
La înălțime, pe platourile stâncilor și pe pantele înierbate, aleargă iepurii de vizuină. Aceștia își sapă culcușul în solul mai moale și consumă iarba din zonă. Uneori, în vizuinile părăsite ale iepurilor cuibăresc corbii.
Eroziunea stâncilor calcaroase
Aspectul malurilor stâncoase și abrupte ale mării este într-o continuă schimbare datorită ploilor, valurilor și vânturilor puternice. Stâncile albe, abrupte, formate din calcar dur, sunt distruse mereu, iar pământul căzut se depune pe promontoriile stâncilor, formând un sol fertil, indispensabil plantelor, în care aceste se pot înrădăcina.
La nivelul rocilor de pe mal, mai puțin dure, în care calcarul s-a amestecat cu argilă și nisip, procesul poate avea efect distrugător. În urma loviturilor continue ale valurilor și a ploilor intense, se acumulează apa la nivelul rocilor, făcându-le sfărâmicioase. Frecvent bucăți mari de stânci se desprind și cad în mare.
Primăvara, plantele populează din nou peretele malului format în urma eroziunii. Pe roca de bază se înmulțesc bănuțeii și podbalul, iar ierburile încep să apară încet. După câțiva ani peretele va fi acoperit din nou cu iarbă și flori, iar vegetația se reînnoiește până la următoarea eroziune.
Sursa: Minunata lume a animalelor