Valul de căldură marină din perioada 2013-2016 a încălzit întinderi vaste ale apei de suprafață din nord-estul Oceanului Pacific, perturbând ecosistemele de coastă, migrația somonilor și afectând crescătoriile de pește. Fenomenul a declanșat, de asemenea, un val de proiecte de cercetare a încălzirii extreme a apei de la suprafața oceanelor.
Însă, după cum arată un nou studiu al Administrației Naționale pentru Atmosferă și Oceane (NOAA) din S.U.A., valurile de căldură afectează și adâncurile oceanului. Într-un studiu publicat în Nature Communications, cercetătorii de la NOAA au utilizat o combinație de observații și modelări computerizate pentru a genera prima analiză extinsă a valurilor de căldură de la fundul oceanului din zona platformei continentale din jurul Americii de Nord.
Valurile de căldură marine afectează semnificativ sănătatea ecosistemelor oceanice de pe tot globul, perturbând productivitatea și distribuția organismelor, de la plancton până la balene.
Cele mai multe studii s-au concentrat pe temperaturile extreme de la suprafața oceanelor, pentru care există date de bună calitate colectate de sateliți, vapoare și balize. Temperaturile apei de la suprafața oceanului pot fi indicatori ai multor caracteristici fizice și biochimice ale oceanului în privința ecosistemelor marine sensibile.
Aproximativ 90% din excesul de căldură produsă de încălzirea globală a fost absorbit de apele oceanice, care s-au încălzit cu circa 1,5 grade Celsius în ultimul secol. Frecvența valurilor de căldură marine a crescut cu 50% în ultimul deceniu.
În ultimii ani, oamenii de știință și-au intensificat eforturile de investigare a valurilor de căldură de la nivelul adâncimii oceanelor, utilizând informațiile limitate existente. Însă studiile anterioare nu au vizat temperaturile extreme de la fundul oceanului din zona platformei continentale, care reprezintă habitat critic pentru unele specii de interes comercial, cum sunt homarii, scoicile, crabii, codul și alți pești.
Datorită relativ puținelor informații despre temperaturile de la fundul apei, oamenii de știință au utilizat o metodă de studiu denumită „reanaliză”, care pornește de la datele disponibile și generează modele computerizate ce simulează curenții oceanici și influența atmosferei, pentru a compensa lipsurile din setul de date.
Intensitatea medie a valurilor de căldură de la fundul oceanului, în perioada 1993-2019, la nivelul fiecărui ecosistem oceanic important studiat. | Ilustrație: NOAA
Echipa de cercetători a descoperit că, la nivelul platformei continentale din jurul Americii de Nord, valurile de căldură de la fundul oceanului tind să persiste mai mult decât valurile de căldură de la suprafață. Valurile de căldură de la ambele niveluri pot apărea simultan într-o anumită zonă, mai ales în apele de mică adâncime, unde apele de adâncime și de suprafață se amestecă.
Însă valurile de căldură de la fundul oceanului pot apărea fără a exista dovezi vizibile de la suprafață, fapt care are importanță semnificativă pentru pescuit. Aceasta înseamnă că ele pot apărea fără a fi detectate decât când este prea târziu. De exemplu, valul de căldură marină care a lovit coasta de vest a Statelor Unite în anul 2015 a dus la închiderea crescătoriilor de crustacee, fapt care a costat economia 185 de milioane de dolari, potrivit unui studiu din 2021.
Sursa: SciTechDaily