Unde se întâlnesc cei mai mulți vulcani de pe Pământ?

publicat de Florin Mitrea
81 vizualizări
Vulcanul Kilauea

Există în jur de 1.350 de vulcani potențial activi la nivel global, dintre care o treime au erupt la un moment dat în istoria cunoscută. Însă unde sunt localizați acești vulcani?

”Cea mai mare parte a vulcanilor se găsesc sub apă, de-a lungul sistemului de rifturi de sub apele oceanului, cu o lungime de 65.000 km”, spune Ed Llewellin, profesor de vulcanologie la Universitatea din Durham, Marea Britanie. ”Aproape 80% din producția de magmă provine de la vulcanii situați de-a lungul acestor rifturi, care se află, de obicei, la 3-4 km sub suprafața apei. O parte a sistemului de rifturi – aproximativ 9.000 km – trece prin Pacificul de Est, în timp ce 16.000 km trec prin mijlocul Oceanului Atlantic.”

În ceea ce privește vulcanii de pe uscat, mulți dintre ei sunt localizați în jurul Oceanului Pacific, deoarece acest ocean este înconjurat de numeroase zone de subducție – locuri unde plăcile tectonice alunecă unele sub altele. Ca rezultat al acestei activități tectonice, Oceanul Pacific găzduiește Cercul de Foc – o centură seismic activă, cu o lungime de 40.000 km, care constituie epicentrul a aproape 90% dintre cutremurele din lume și 75% dintre vulcanii activi de pe uscat.

În jurul Pacificului, plăcile tectonice oceanice, dense și vechi, alunecă sub plăcile continentale adiacente. După ce aceste plăci ajung înapoi în manta, ele eliberează apa din mineralele formate pe fundul oceanului, ceea ce face ca mantaua de deasupra să se topească și să formeze magma. Magma se ridică din mantaua de deasupra plăcii descendente și ajunge la suprafața plăcii continentale. De aceea există lanțuri muntoase în jurul Pacificului, cum sunt Munții Anzi din America de Sud, Munții Cascadelor din America de Nord și Lanțul Muntos Aleutian dintre Alaska și Siberia.

În vestul Pacificului, zonele de subducție sunt reprezentate în principal de o singură placă oceanică ce alunecă sub altă placă oceanică. Aceasta poate duce la formarea unor lanțuri de insule, cum sunt Arhipelagul Japonez, insulele Fiji, Vanuatu, Solomon și Papua-Noua Guinee.

Cu toate acestea, datorită naturii mișcărilor tectonice, Pacificul nu a fost întotdeauna un punct fierbinte al activității vulcanice. În urmă cu 252 de milioane de ani, la trecerea din Permian în Triasic, Pământul era mult mai puțin ospitalier datorită scării planetare a activității sale vulcanice. În acea perioadă a avut loc cel mai mare eveniment de extincție în masă, în care a dispărut aproximativ 96% din viața marină și 70% din viața terestră din cauza erupțiilor vulcanice puternice.

Din fericire pentru oameni și alți locuitori ai Pământului, erupțiile vulcanice nu sunt atât de dese astăzi comparativ cu trecutul îndepărtat al planetei. În decursul istoriei Pământului, frecvența activitității vulcanice s-ar redus treptat. Pământul timpuriu era mult mai fierbinte decât cel din zilele noastre, atât de fierbinte încât se crede că au existat perioade în care întreaga suprafață a planetei era acoperită de un ocean de magmă.

Existența acestui ocean fierbite au fost conservată în compoziția chimică a rocilor străvechi din Groenlanda, care sugerează că, în urmă cu 3,6 miliarde de ani, pe suprafața Pământului se întindea o mare adâncă incandescentă.

”Ultima dată când s-a întâmplat acest lucru a fost după impactul cu protoplaneta de dimensiunea lui Marte, care a dus la formarea Lunii, după circa 100 de milioane de ani de la formarea Pământului”, spune Llewellin, descriind teorie cunoscută sub denumirea de Big Splash sau Impactul Theia. ”În aceste perioade cu oceane de magmă, putem spune că întreaga planetă era un vulcan uriaș.”

Vulcanii vor dispărea de pe planeta noastră pe măsură ce aceasta va continua să se răcească. La fel s-a întâmplat și cu Luna, care este mai mică decât Pământul și s-a răcit mai repede. Pe Lună exista o activitate vulcanică intensă în urmă cu miliarde de ani – petele negre pe care le vedem pe satelitul nostru sunt ”mări” uriașe de lavă solidificată.

Cu toate acestea, este puțin probabil ca vulcanii să dispară prea curând. De fapt, unii experți au sugerat că ar putea fi nevoie de 91 de miliarde de ani pentru ca nucleul Pământului să-și piardă întreaga căldură, ceea ce înseamnă că vulcanii vor exista mai mult decât omenirea și chiar mai mult decât Soarele (care se va stinge peste aproximativ cinci miliarde de ani).

Sursa: Live Science

Din aceeași categorie

© 2022  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii