Asteroidul care a omorât aproape toți dinozaurii a lovit Pământul în timpul sezonului de primăvară. Aceasta este concluzia unei echipe internaționale de cercetători după examinarea unor scanări cu raze X de înaltă rezoluție și analizarea cu izotopi de carbon a oaselor peștilor care au murit în primele 60 de minute după impactul asteroidului. Echipa și-a publicat rezultatele în revista Nature.
Oamenii de știință au mers în situl fosilifer Tanis din Dakota de Nord (Statele Unite ale Americii) pentru a găsi pești fosilizați care au fost victimele directe ale asteroidului care a creat craterul Chicxulub și a omorât dinozaurii. Impactul a zguduit platforma continentală și a provocat valuri uriașe. Acestea au antrenat volume imense de sedimente care au îngropat de vii peștii, în timp ce sferule de impact au căzut din cer la mai puțin de o oră după impact.
Peștii fosili din situl Tanis au fost foarte bine conservați, iar oasele lor nu prezintă nicio urmă de alterare geochimică; chiar și țesuturile moi au fost bine păstrate.
O serie de oase de pește au fost studiate pentru a reconstitui sezoanele din Cretacic. ”Aceste oase au înregistrat o creștere sezonieră similară cu cea a copacilor”, spune Sophie Sanchez de la Universitatea din Uppsala, Suedia. Inelele de creștere ale oaselor au înregistrat nu numai istoricul vieții peștilor, ci și sezonul în care a avut loc catastrofa.
O altă serie de dovezi a fost reprezentată de distribuția, forma și dimensiunile celulelor osoase, despre care se știe că fluctuează odată cu sezoanele. ”La toți peștii studiați, densitatea și volumul celulelor osoase pot fi urmărite pe parcursul mai multor ani. Ele erau în creștere, însă nu își atinseseră vârful în momentul morții”, spune Dennis Voeten de la Universitatea din Uppsala.
Unul dintre peștii studiați a fost analizat cu izotopi de carbon stabili pentru a le determina tiparul anual de hrănire. Disponibilitatea zooplanctonului, prada lor preferată, oscila sezonier, vârful fiind atins spre sfârșitul primăverii și începutul verii.
”Această creștere temporară a cantității de zooplancton ingerate a îmbogățit oasele peștelui cu izotopul carbon 13, mai greu decât izotopul carbon 12”, explică Suzan Verdegaal-Warmerdam de la Universitatea Vrije din Amsterdam. Distribuția acestor izotopi în compoziția oaselor arată că sezonul de hrănire nu ajunsese la vârf atunci când asteroidul a lovit planeta și că moartea a survenit în timpul primăverii.
Extincția în masă de la sfârșitul Cretacicului reprezintă unul dintre cele mai selective evenimente de extincție din istoria vieții, care a dus la dispariția tuturor dinozaurilor non-aviari, pterozaurilor, amoniților și a majorității reptilelor marine, în timp ce mamiferele, păsările, crocodilii și țestoasele au supraviețuit. Deoarece acum știm că extincția a început brusc în timpul primăverii din emisfera nordică, începem să înțelegem că acest eveniment a avut loc în cele mai sensibile stadii de viață ale organismelor de la sfârșitul Cretacicului, inclusiv debutul ciclurilor de reproducere. În același timp, în emisfera sudică era toamnă, iar pregătirea pentru iarnă pare să fi protejat organismele din această emisferă.
Sursa: Science Daily.