După ce a surprins o imagine a iconicei galaxii Sombrero la lungimi de undă din domeniul infraroșu mediu, la sfârșitul anului 2024, Telescopul Spațial James Webb al NASA a continuat cu o observație în infraroșu apropiat. În cea mai nouă imagine, protuberanța imensă a galaxiei Sombrero, grupul dens de stele din centrul galaxiei, apare iluminată, în timp ce praful de la marginile exterioare ale discului blochează o parte din lumina stelară.
Studierea galaxiilor precum Sombrero la diferite lungimi de undă, inclusiv infraroșu apropiat și infraroșu mediu (cu Telescopul James Webb), dar și domeniul vizibil (cu Telescopul Spațial Hubble al NASA), îi ajută pe astronomi să înțeleagă cum s-a format și a evoluat acest sistem complex de stele, praf și gaz, împreună cu interacțiunea dintre aceste materiale.
În comparație cu imaginea în lumină vizibilă realizată de Telescopul Hubble, discul de praf nu arată la fel de pronunțat în noua imagine în infraroșu apropiat obținută de instrumentul NIRCam (Near-Infrared Camera) al Telescopului James Webb. Acest lucru se datorează faptului că lungimile de undă mai mari și mai roșii ale luminii infraroșii emise de stele pătrund mai ușor prin praf, astfel încât este blocată o parte mai mică a acestui domeniu al spectrului electromagnetic. În imaginea în infraroșu mediu, vedem de fapt acea strălucire a prafului.
Galaxia Sombrero este localizată la o distanță de circa 30 de milioane de ani-lumină față de Pământ, la periferia roiului de galaxii Virgo, iar masa sa este egală cu aproximativ 800 de miliarde de mase solare.
Studiile au indicat că în spatele benzii de praf line și a strălucirii calme a galaxiei se ascunde un trecut turbulent. Câteva ciudățenii descoperite de-a lungul anilor au sugerat că această galaxie a făcut cândva parte dintr-o fuziune violentă cu cel puțin o altă galaxie.
Sombrero conține aproximativ 2.000 de roiuri globulare sau grupuri de sute de mii de stele bătrâne ținute împreună de gravitație. Studiile de spectroscopie au arătat că stele din aceste roiuri globulare sunt neașteptat de diferite unele față de altele.
Stelele care s-au format în aceeași perioadă și din același material ar trebui să aibă o amprentă chimică similară – de exemplu, aceleași cantități de elemente precum oxigenul sau neonul. Cu toate acestea, roiurile globulare din această galaxie arată variații notabile, care ar putea fi explicate prin contopirea mai multor galaxii în decursul a mai multe miliarde de ani. O altă dovadă în sprijinul acestei teorii ar fi forma curbată a discului interior al galaxiei.
Rezoluția ridicată a instrumentului NIRCam de pe Telescopul James Webb ne permite, de asemenea, să observăm stelele individuale din afara galaxiei, dintre care unele apar roșii. Aceste stele sunt gigante roșii, adică stele mai reci, a căror suprafață mare le face să apară strălucitoare în imagine. Gigantele roșii sunt detectate și în infraroșu mijlociu, în timp ce stelele mai mici nu mai sunt vizibile la lungimi de undă dincolo de infraroșu apropiat.
Sursa: NASA