Sistemul TRAPPIST-1 este visul oricărui scriitor de literatură science-fiction. Șapte planete de dimensiuni similare cu cele ale Pământului orbitează o stea pitică roșie situată la o depărtare de 40 de ani-lumină față de noi. Trei dintre aceste lumi se află în zona locuibilă a stelei lor. Sistemul se întinde pe o distanță de aproape 25 de ori distanța dintre Pământ și Lună.
Este posibilă viața într-un astfel de sistem stelar? Chiar dacă marea majoritate a lumilor locuibile orbitează o pitică roșie, aceasta nu înseamnă că toate lumile locuibile au o pitică roșie drept stea. Piticele roșii sunt cunoscute pentru activitatea lor intensă și violentă atunci când sunt tinere. Ele emit erupții puternice care pot dezintegra atmosferele planetelor din apropiere, învăluindu-le în radiații mortale. Doar după ce ajunge la maturitate pitică roșie devine calmă și stabilă.
Acest lucru este foarte diferit în cazul stelelor mai mari, cum este soarele nostru, care sunt relativ calme de-a lungul vieții.
Așadar, dacă planetele potențial locuibile din jurul unei pitice roșii trebuie să orbiteze foarte aproape de stea, există îngrijorarea că, chiar și în cele mai bune condiții, viața pe o astfel de planetă nu ar putea prinde rădăcini, deoarece mediul este pur și simplu prea aspru. Însă un studiu recent oferă exobiologilor o speranță surprinzătoare.
Studiul se concentrează pe supererupțiile și radiațiile emise de stelele pitice roșii. Aceste erupții emit o cantitate mare de raze X și radiații ultraviolete (UV). Cea mai mare parte a razelor X nu ar ajunge pe o planetă din apropierea piticei roșii, însă radiația UV ar ajunge. Oamenii de știință au dorit să afle cât de ostilă ar putea fi această radiație pentru viața timpurie, motiv pentru care au scăldat microbii în radiație UV.
Studiul a analizat două tipuri de bacterii: Deinococcus radiodurans (o specie tolerantă la radiații UV) și Escherichia coli (o specie susceptibilă la radiații). Cercetătorii au scăldat fiecare tip de bacterie în radiații ultraviolete de nivelul estimat pe planetele e, f și g din sistemul TRAPPIST-1. Rezultatele nu au fost bune pentru E. coli, deoarece radiațiile le-au sterilizat dincolo de limita de detecție. Însă D. radiodurans s-a comportat bine. Doar una din 600 de milioane de bacterii a supraviețuit pe simularea lumii celei mai apropiate de pitica roșie, dar având în vedere timpul dintre două erupții stelare succesive, bacteria ar fi supraviețuit. Desigur, prezența constantă a radiațiilor ar reprezenta o presiune evolutivă care să facă bacteriile mai rezistente la radiațiile ultraviolete.
În concluzie, chiar dacă viața din sistemul TRAPPIST-1 s-ar confrunta cu un mediu deosebit de ostil, supererupțiile stelare nu ar steriliza planetele. Viața ar putea apărea pe planetele din jurul piticelor roșii.
Sursa: Universe Today