Pe baza unor analize recente, cercetătorii arată că peste jumătate din recifele de corali ale lumii au suferit episoade severe de albire, iar o fracțiune semnificativă a înregistrat mortalitate coralieră, semnalând o posibilă tranziție către o nouă fază de degradare accelerată a acestor ecosisteme esențiale.
Oceanele planetei au atins temperaturi record în ultimii ani, ca rezultat cumulativ al încălzirii climatice antropice și al variabilității naturale (inclusiv episoade de El Niño). Aceste condiții au generat valuri de căldură marină persistente, cu durată și intensitate fără precedent, capabile să perturbe profund ecosistemele tropicale.
În acest context, un studiu recent utilizează corelații între stresul termic măsurat prin satelit și date de teren privind starea recifelor. Rezultatul este alarmant: mai mult de 50% dintre recifele de corali la nivel mondial au suferit albire semnificativă, iar aproximativ 15% au înregistrat mortalitate coralieră.
Această evaluare sugerează că evenimentul recent se situează printre cele mai severe din istoria monitorizărilor moderne, confirmând tendința de intensificare a perturbărilor termice marine.
Mecanismul biologic al albirii coralilor
Coralii trăiesc într-o simbioză delicată cu algele Zooxanthellae, care le furnizează majoritatea energiei prin fotosinteză. Când temperatura apei depășește pragurile tolerabile pentru perioade prelungite, această relație se destabilizează.
Sub stres termic:
- algele produc compuși toxici,
- coralul le expulzează defensiv,
- scheletul calcaros alb devine vizibil,
- organismul rămâne vulnerabil din punct de vedere energetic.
Dacă temperaturile nu revin rapid la valori normale, coralul poate muri. Acest mecanism transformă valurile de căldură oceanică din simple anomalii fizice în crize ecologice sistemice.
Dimensiunea globală a impactului
Un element central al fenomenului este caracterul cu adevărat planetar al acestuia. Analiza nu se limitează la câteva regiuni iconice (precum Marea Barieră de Corali), ci integrează date din multiple bazine oceanice. Concluzia este că degradarea este larg distribuită și sincronizată climatic.
Autorii subliniază că, pe lângă procentul mare de recife afectate, extinderea geografică a stresului termic indică faptul că refugiile termice tradiționale devin tot mai rare. Această observație este crucială, deoarece supraviețuirea coralilor în trecut a depins adesea de existența unor zone mai reci care permiteau recolonizarea.
Deși impactul este global, există variații regionale semnificative. Sensibilitatea coralilor la căldură depinde de istoricul termic local, compoziția speciilor, adâncimea și circulația apei, expunerea la alți factori de stres (poluarea, acidificarea).
Studiul arată că pragul de temperatură care declanșează mortalitatea nu este uniform la nivel global. Unele recife, adaptate la fluctuații termice mai mari, prezintă o reziliență relativ superioară, în timp ce altele cedează rapid.
Această nuanțare este importantă deoarece sugerează că strategiile de conservare trebuie regionalizate, nu uniformizate.
Consecințe ecologice și socio-economice
Studiul adoptă o perspectivă sistemică asupra rolului recifelor. Deși ocupă sub 1% din fundul oceanic, ele susțin aproximativ un sfert din biodiversitatea marină și oferă servicii ecosistemice esențiale pentru sute de milioane de oameni.
Declinul coralilor implică pierderi de habitat pentru pești și nevertebrate, scăderea productivității pescăriilor, diminuarea veniturilor din turism, reducerea protecției naturale a coastelor.
Autorii subliniază că degradarea coralieră nu este doar o problemă de conservare biologică, ci și una de securitate alimentară și economică globală.
Rolul schimbărilor climatice
Deși studiul păstrează un ton științific, mesajul privind cauza dominantă este clar: încălzirea globală indusă de activitatea umană este motorul principal al creșterii temperaturilor oceanice.
Valurile de căldură marină sunt:
- mai frecvente,
- mai intense,
- mai persistente.
În absența reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, modelele climatice indică o probabilitate ridicată ca majoritatea recifelor tropicale să se confrunte anual cu condiții de albire până la sfârșitul secolului.
Semnale de speranță și limitele rezilienței
În ciuda tonului alarmant, studiul nu este complet fatalist. Cercetătorii menționează existența unor „supraviețuitori” – colonii și specii care manifestă toleranță termică mai ridicată. Acestea pot constitui nucleele unor recife viitoare mai reziliente.
Totuși, autorii avertizează că reziliența naturală are limite biologice și ecologice. Adaptarea evolutivă a coralilor este probabil mai lentă decât ritmul actual al încălzirii oceanelor, ceea ce ridică semne de întrebare privind capacitatea ecosistemelor de a ține pasul cu schimbarea climei.
Sursa: SciTechDaily