Principalele surse de emisie a metanului în atmosferă

publicat de Florin Mitrea
22 vizualizări
Vite la păscut pe pășune

Un raport recent la Organizației Națiunilor Unite (ONU) sugerează că lumea este pe cale să producă o creștere a temperaturii globale cu peste 2 grade Celsius, mult peste angajamentele cuprinse în Acordul de la Paris. Fenomenele meteorologice extreme, cum sunt precipitațiile abundente sau  valurile de căldură, devin tot mai frecvente, aducând distrugeri peste tot în lume.

Printre alte urgențe, reducerea emisiilor de metan a primit o atenție deosebită, fiind o măsură rapidă și eficientă în lupta cu încălzirea globală. Să aruncăm o privire asupra surselor de emisie a metanului în atmosferă și la măsurile eficiente pentru reducerea acestora.

De ce ar trebui să ne intereseze emisiile de metan?

Potrivit ultimului raport al Programului de Mediu al Organizației Națiunilor Unite (UNEP), adoptarea unor măsuri climatice inadecvate în ultimele decenii ar putea duce la o creștere cu 2,8 grade Celsius a temperaturii globale până la sfârșitul acestui secol. Această temperatură prognozată depășește cu mult ținta de 1,5 grade Celsius stabilită prin Acordul de la Paris.

Metanul din atmosferă este un gaz cu efect de seră puternic, având un potențial de încălzire globală de 84-86 de ori mai mare decât dioxidul de carbon pe o perioadă de 20 de ani.

Care sunt principalele surse de emisie a metanului?

Înțelegerea procesului care contribuie cel mai mult la emisiile de metan este primul pas înainte de punerea în practică a unor măsuri de reducere a emisiilor. Analiza Globală a Metanului (AGM) realizată de UNEP și Coaliția pentru Climat și Aer Curat a arătat că metanul antropic reprezintă 60% din emisiile totale de metan, 90% dintre aceste emisii provenind din trei surse principale: agricultura (40%), combustibilii fosili (35%) și deșeurile (20%).

Agricultura este de departe cea mai mare sursă de metan antropic, unde aproximativ 32% din emisiile totale provin din fermentație enterică și gestionarea gunoiului de grajd, iar restul de 8% este atribuit culturii orezului. Vitele au o contribuție majoră, care reprezintă mai multă de 70% din emisiile totale de la animale. Creșterea animalelor este, de asemenea, o sursă de emisii de metan din producția de furaje și depozitarea gunoiului de grajd.

Metanul eliberat din industria combustibililor fosili este atribuit extracției de petrol și gaze naturale, pompării și transportului combustibililor, acestea împreună contribuind cu 23% la totalul emisiilor antropice. Extracția cărbunilor – inclusiv minele active și cele abandonate – contribuie cu un procent de 12% din totalul emisiilor asociate cu combustibilii fosili.

În cadrul extracției de petrol și gaze, evacuarea gazelor și emisiile fugitive sunt principala sursă de metan. Evacuarea gazelor este o practică prin care gazele nedorite (un amestec cu conținut predominant de metan) sunt pompate în exterior pentru menținerea în condiții de siguranță a procesului de extracție a petrolului și gazelor. În timp ce această evacuare controlată este o eliberare deliberată de metan, emisiile fugitive sunt eliberări neintenționate de gaz de-a lungul lanțului de alimentare cu combustibili fosili. Cea mai mare parte a scăpărilor de metan provine de la procesele din aval, cum sunt rafinarea, transportul și distribuția produselor gazoase.

A treia cea mai importantă sursă de emisii de metan, sectorul deșeurilor eliberează metan din gropile de gunoi și din epurarea apelor. Deșeurile organice din gropile de gunoi generează biogaz, care conține în principal metan produs de bacteriile anaerobe. Gropile de gunoi creează un mediu anoxic (lipsit de oxigen) pentru ca bacteriile generatoare de metan să se dezvolte. Aceste  bacterii consumă materia organică din deșeuri și produc metan ca produs secundar. Instalațiile de epurare a apelor uzate, pe de altă parte, introduc procese anaerobe pentru a reduce volumul nămolului sau pentru îngroșarea nămolului.

Distribuția geografică a emisiilor de metan variază în diferite sectoare, unde industria combustibililor fosili și agricultura sunt proeminente în anumite regiuni. În industria combustibililor fosili, China contribuie cel mai mult la emisiile din extracția cărbunilor, în timp ce Rusia și America de Nord contribuie cel mai mult la emisiile din extracția petrolului și gazelor. În privința sectorului agricol, emisiile de la animale au provenit în principal din America Latină, urmată de Asia de Sud. Cea mai mare parte a emisiilor de la cultivarea orezului provine din Asia de Sud-Est, Coreea și Japonia, urmate de Asia de Sud și China. Metanul din sectorul deșeurilor este produs în mod diferențiat, emisiile fiind distribuite geografic pe continente.

În afară de emisiile antropice, metanul rezultă și pe cale naturală, în principal din apele dulci și zonele umede. Similar cu emisiile din sectorul deșeurilor, bacteriile produc metanul, în general, într-un mediu cu deficit de oxigen.

Dincolo de metanul atmosferic existent, o sursă potențială de metan este permafrostul, care stochează o cantitate enormă de metan. Permafrostul conține 1.400 de miliare de tone de metan, ceea ce reprezintă aproape dublu față de metanul aflat în prezent în atmosferă. Prin urmare, reducerea emisiilor este o mișcare esențială pentru a preveni dezghețarea permafrostului.

Ce se poate face pentru reducerea emisiilor de metan?

Peste 100 de națiuni au semnat Global Methane Pledge (GMP) la COP26 din Glasgow, anul trecut, angajându-se să reduce emisiile globale de metan cu cel puțin 30% până în anul 2030, față de nivelurile din 2020.

Deși cei mai mari producători de emisii de metan din lume, inclusiv China și India, nu au semnat angajamentul, China a fost de acord să adopte măsuri suplimentare pentru reducerea metanului din industria de petrol și gaze, agricultură și sectorul deșeurilor, printr-un proiect de plan de acțiune prezentat la COP27, care a avut loc luna trecută în Egipt.

GMP a rezumat măsurile rentabile pentru reducerea emisiilor de metan. Acțiunile care urmează să fie implementate în sectorul agricol includ modificări în hrănirea animalelor pentru reducerea fermentației enterice, precum și îmbunătățirea gestionării gunoiului de grajd prin instalarea unui digestor de biogaz și reducerea timpului de depozitare.

Sectorul combustibililor fosili, pe de altă parte, necesită un mai bun control al scăpărilor, captarea și utilizarea gazului evacuat și gestionarea minelor închise.

În ceea ce privește managementul deșeurilor, măsurile necesare includ separarea materialelor reutilizabile și reciclabile de restul deșeurilor, recuperarea biogazului și oprirea depozitării deșeurilor organice la gropile de gunoi. În mod asemănător cu gestionarea gunoiului de grajd, instalațiile de epurare a apelor uzate ar trebui echipate cu instalații de captare și utilizare a biogazului.

Adoptarea măsurilor menționate mai sus nu numai că va reduce emisiile de metan, ci va duce și la creșterea productivității, reducerea costurilor prin îmbunătățirea utilizării resurselor și la promovarea unui mediu de mai bună calitate.

ONU a lansat o platformă de notificare și detectare a emisiilor de metan denumită MARS (Methane Alert and Response System). MARS integrează datele de la sateliții ce detectează metanul pentru a identificate norii și scurgerile de metan, în vederea informării autorităților și companiilor pentru luarea măsurilor necesare.

Sursa: Earth.org

Din aceeași categorie

© 2022-2023  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii