Termenul de „plancton” provine din cuvântul grecesc pentru „plutitor” sau „rătăcitor”. Un organism este considerat plancton dacă este purtat de valurile sau curenții oceanici și nu poate înota suficient de bine pentru a contracara forța acestora. O parte a planctonului plutește în acest fel pe toată durata ciclului său de viață. Alte organsime sunt clasificate drept plancton doar atunci când sunt tinere, deoarece după ce se maturizează, ele pot înota împotriva curentului.
De obicei, organismele care compun planctonul sunt microscopice, adesea având mai puțin de un centrimetru în lungime, dar există și specii mai mari, cum sunt unele crustacee și meduze.
Oamenii de știință clasifică planctonul în mai multe feluri, inclusiv după mărime, tip și timpul pe care îl petrece plutind. Însă clasificarea de bază împarte planctonul în două categorii: fitoplancton (plante) și zooplancton (animale).
Imagine la microscop a speciei Protoperidinium quinquecorne, colorată cu un pigment fluorescent. Clorofila apare în roșu. Acesta este doar un exemplu dintre miile de tipuri de fitoplancton. | Foto: NOAA
Fitoplanctonul este reprezentat de plante microscopice care joacă un rol uriaș în cadrul lanțului trofic din oceane. La fel ca plantele terestre, fitoplanctonul utilizează fotosinteza pentru a converti lumina solară în energia de care are nevoie, preia dioxidul de carbon și produce oxigen. Deoarece are nevoie de lumina soarelui, fitoplanctonul se întâlnește la suprafața oceanului.
Copepodele sunt un tip de zooplancton – crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Copepodele sunt unul dintre cele mai comune și mai ușor de recunoscut tipuri de zooplancton, care se găsesc în aproape fiecare ocean, mare și habitat de apă dulce, chiar și în cavernele subterane. | Foto: NASA
Zooplanctonul include animalele microscopice (krillii, melcii marini, viermii pelagici etc.), puietul unor nevertebrate mari și al peștilor și înotători slabi precum meduzele. Cea mai mare parte a zooplanctonului se hrănește cu fitoplancton și, la rândul său, este consumată de animalele mai mari.
Krillii reprezintă cel mai cunoscut tip de zooplancton; ei constituie principala sursă de hrană pentru unele balene (balena cu cocoașă, balena dreaptă sau balena albastră). De obicei, în timpul zilei, zooplanctonul plutește mai la adâncime pentru a evita prădătorii. Însă în timpul nopții, aceste creaturi microscopice se aventurează la suprafața apei pentru a se hrăni cu fitoplancton. Acest proces este considerat cea mai mare migrație de pe Pământ; călătoria acestor animale poate fi observată din spațiu.
Planctonul este incredibil de important pentru ecosistemul oceanic și este foarte sensibil la schimbările din mediu, inclusiv temperatura, salinitatea, nivelul pH-ului și concentrația nutrimentelor din apă. Atunci când în apă apar cantități mari din anumite nutrimente se pot produce înfloriri ale apelor, care sunt nocive.
Deoarece numeroase specii de zooplancton se hrănesc cu fitoplancton, modificările din abundența fitoplanctonului pot afecta rapid populațiile de zooplancton, care apoi afectează speciile situate în continuare în lanțul trofic.
Cercetătorii studiază modul în care schimbările climatice afectează planctonul, de la momentul schimbărilor populației până la întărirea cochiliilor de copepode, și modul în care aceste efecte se răspândesc în ecosisteme.
Sursa: National Ocean Service