Păsările scufundătoare, cum sunt pinguinii, ar putea fi expuse unui risc mai mare de extincție decât rudele lor care nu se scufundă, potrivit unui nou studiu citat de Science News.
Numeroase păsări de apă și-a dezvoltat corpuri și comportamente înalt specializate care le facilitează scufundarea. O analiză recentă a istoriei evoluției a peste 700 de specii de păsări acvatice arată că, odată ce un grup dobândește abilitatea de a se scufunda, schimbarea este ireversibilă. Aceasta ar putea explica de ce păsările scufundătoare prezintă riscuri ridicate de extincție comparativ cu păsările care nu se scufundă. Aceste riscuri devin chiar mai ridicate în condițiile în care habitatele sunt afectate rapid de schimbările climatice.
„Există adaptări morfologice substanțiale pentru scufundat”, spune Catherine Sheard, biolog la Universitatea din Bristol, Marea Britanie. De exemplu, păsările care plonjează în apă direct din aer, cum este cazul unor pelicani, pot prezenta modificări ale mușchilor gâtului și ale oaselor pieptului.
Cercetătorii au studiat evoluția abilității de scufundare la Aequorlitornithes, un grup de 727 de specii de păsări de apă. Abilitatea de scufundare a evoluat de cel puțin 14 ori la păsările de apă și nu au existat cazuri în care aceste păsări să-și fi pierdut capacitatea de a se scufunda.
Oamenii de știință au analizat și legătura dintre scufundat și apariția sau dispariția speciilor, la diferite descendențe de păsări. Dintre 236 specii de păsări scufundătoare, 75 de specii (adică 32%) făceau parte din descendențe care au suferit mai multe extincții decât apariții de noi specii. Această rată de extincție ridicată era mai frecventă la păsările care se scufundau cu ajutorul aripilor și picioarelor, comparativ cu păsările care se scufundau prin coborâre în picaj. Pe de altă parte, descendențele de păsări care nu se scufundau au generat cu 0,1% mai multe specii noi la fiecare milion de ani.
În cadrul păsărilor scufundătoare, cu cât acestea sunt mai puțin specializate, cu atât este mai bine. Un exemplu în acest sens îl reprezintă pinguinii. Pinguinii gentoo (Pygoscelis papua), care prezintă o dietă variată, au populații mai mari decât pinguinii antarctici (P. antarcticus), care se hrănesc predominant cu krill.
Uniunii Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) clasifică ambele specii de pinguin drept specii neamenințate cu dispariția. Însă numărul pinguinilor antarctici este în scădere, în timp ce populațiile de pinguini gentoo rămân relativ stabile.
Potrivit IUCN, 156 din cele 727 de specii de păsări acvatice sunt considerate vulnerabile, amenințate sau în pericol critic de dispariție.
Sursa: Science News