Oceanul Pacific este cel mai mare și mai adânc ocean de pe Pământ. El se întinde pe o suprafață de 165 de milioane de kilometri pătrați, din California până în China, iar în unele zone ale sale are adâncimi de mii de metri. Dacă am pune laolaltă toate masele de uscat de pe planeta noastră, Pacificul tot ar fi mai mare.
Oceanul a fost numit de către exploratorul Fernando Magellan, în anul 1952, atunci când naviga în apele calme ale Pacificului. În ciuda numelui său, Oceanul Pacific este un corp de apă imens și plin de activitate. O mare parte a oceanului încă mai așteaptă să fie explorată, însă activitățile umane, cum sunt pescuitul industrial, mineritul de adâncime și arderea combustibililor fosili deja afectează oceanul în diferite moduri.
Pacificul găzduiește forme de viață cu adevărat unice și conține cele mai mari adâncuri de pe planetă.
Nașterea uraganelor
Oceanul Pacific este locul de naștere al unora dintre cele mai puternice uragane. De exemplu, în anul 2018, cea mai puternică furtună a anului a fost supertaifunul Mangkhut. Acesta a lovit Filipinele la sfârșitul lunii septembrie, înainte de a se disipa peste China continentală. La apogeul furtunii, vânturile au bătut cu peste 265 km/h, distrugând case, scoțând arborii din rădăcină și provocând alunecări de pământ mortale.
Uraganele, taifunurile și cicloanele sunt, de fapt, denumiri pentru același tipar meteorologic. Termenul de uragan este utilizat în estul Pacificului, termenul de taifun este folosit în nord-vestul Pacificului, iar în partea de sud-vest a Oceanului Pacific este utilizat termenul de ciclon. Furtunile se alimentează din apele calde, făcând din Pacific un puternic loc de naștere a acestora.
Cercul de Foc
Bazinul Pacificului este denumit ”Cercul de Foc” datorită zonelor de activitate vulcanică și cutremure de la periferia Pacificului. Lanțul vulcanic rezultat are o lungime de aproximativ 40.000 km și prinde viață acolo unde placa tectonică pacifică interacționează cu plăcile tectonice vecine. Subducția plăcilor tectonice (alunecarea a două plăci tectonice una sub cealaltă) din anumite regiuni duce și la formarea unor gropi oceanice adânci.
Groapa Marianelor
Groapa Marianelor este o astfel de groapă oceanică situată pe Cercul de Foc al Pacificului, în zona Arhipelagului Marianelor, la est de Filipine. Acesta este cel mai adânc punct cunoscut de pe Pământ, având o adâncime de aproape 11 km. Cel mai adânc punct al gropii se numește Challenger Deep, la 10.929 m adâncime.
Oamenii au coborât în Challenger Deep în anul 1960, la bordul unui submersibil la U.S. Navy, iar regizorul și exploratorul James Cameron a făcut o călătorie solitară acolo în anul 2012. În prezent, oamenii de știință trimit la fundul gropii vehicule operate de la distanță pentru a realiza diferite studii.
Comunitatea științifică abia începe să învețe despre viețuitoarele existente în cele mai adânci părți ale oceanelor. Creaturile din adâncuri trăiesc în ape lipsite de lumină, la presiuni uriașe și în condiții în care oamenii nu ar putea supraviețui. Oamenii de știință cunosc puține despre aceste ființe vii și despre rolul pe care îl joacă la nivelul ecosistemului global, tocmai datorită faptului că ele sunt atât de dificil de studiat.
Acidificarea oceanului
Arderea combustibililor fosili și eliberarea dioxidului de carbon în aer nu afectează doar atmosfera. Oceanele, care absorb circa 30% din dioxidul de carbon eliberat în atmosferă, sunt și ele susceptibile la schimbările care au loc peste tot în lume. Atunci când dioxidul de carbon este absorbit de ocean, au loc o serie de reacții chimice care produc mai mulți ioni de hidrogen și duc la ape mai acide.
Potrivit NOAA (Administrația Națională pentru Oceane și Atmosferă din S.U.A.), pH-ul oceanului a scăzut cu 0,1 unități de pH în ultimele 200 de ani. Aceasta înseamnă că apele oceanice au devenit cu 30% mai acide. Creșterea acidității face mai dificilă viața organismelor care își produc cochilii din carbonat de calciu, cum sunt scoicile și coralii.
Între anii 2014 și 2016, o vreme călduroasă anormală a fost responsabilă de moartea unui procent ridicat din viața marină din Oceanul Pacific. De exemplu, pe coasta de vest a S.U.A. au eșuat numeroase mamifere marine moarte, cum ar fi leii de mare sau vidrele.
Marea insulă de gunoaie din Pacific
Între Insulele Hawaii și California există o zonă mai mare decât statul Texas din S.U.A. care a fost numită Great Pacific Garbage Patch (Marea insulă de gunoaie din Pacific). Marea majoritate (94%) a plasticului din această zonă este reprezentată de microplasic – fragmente minuscule de plastic, mai mici decât un bob de orez și adesea imposibil de observat cu ochiul liber. Plasticul de dimensiuni mari de aici este format din plase de pescuit abandonate, care pot amenința viața marină și pot constitui o adevărată capcană pentru animalele ce înoată.
Insula de gunoaie din Pacific este cea mai mare de pe planetă, dar mai există câteva și în alte oceane. Resturile au tendința de a se aduna în curenții circulari și învolburați denumiți gire.
Experții spun că este aproape imposibil de curățat această zonă, dar unii încearcă cel puțin să mai atenueze problema. O companie olandeză numită Ocean Cleanup a investit 32 de milioane de dolari, la începutul anului 2019, pentru a curăța Marea insulă de gunoaie din Pacific. Primele evaluări preliminare au arătat rezultate mixte.
Pescuitul excesiv
Miliarde de oameni din toată lumea folosesc peștele ca principală sursă de proteine și milioane de oameni se bazează pe pescuit ca mijloc de trai. Multe dintre populațiile de pește de pe glob sunt acum amenințate de supraexploatare, dincolo de refacere prin posibilitățile de reproducere ale acestora.
Nivelul de afectare este încă subiect de dezbatere printre ecologiști, dar Organizația Națiunilor Unite estimează că o treime din pescuitul global este supraexploatat.
Sursa: National Geographic