Modelările climatice ar putea subestima în mod semnificativ cantitățile de precipitații și inundațiile din viitor, ca rezultat al acumulării gazelor cu efect de seră în atmosfera planetei noastre, potrivit unui nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea Yale din Statele Unite ale Americii.
Totul se reduce la fizica picăturii de apă, spune autorii studiului. Chiar și o modificare ușoară a mărimii picăturilor de ploaie care ajung pe suprafața Pământului poate însemna diferența dintre o burniță ușoară și un potop fără precedent.
Cu toate acestea, modelările climatice de astăzi par a subestima inundațiile din viitor, spun cercetătorii.
”Problema dacă volumul de ploaie produs de un nor în decursul existenței sale va crește sau nu în condițiile unui climat cald este dezbătură de mai bine de jumătate de secol. Încă mai căutăm răspunsul”, spune Ryan Li, autorul principal al studiului.
Ultimii ani au adus un val de furtuni care a depășit așteptările în privința precipitațiilor. Aceste furtuni au înregistrat noi recorduri globale privind daunele produse în anul 2021, care au atins valori de 65 de miliarde de dolari în S.U.A., 43 de miliarde de dolari în Europa și 30 de miliarde de dolari în China. Aceste pierderi financiare au rezultat din alunecările de teren din Germania și inundațiile metroului din New York și Henan (China), ca să enumerăm doar câteva impacturi.
Multe modelări climatice de ultimă generație nu au putut prognoza astfel de furtuni extreme, spun autorii studiu. În cadrul noului studiului, cercetătorii au utilizat modelări pentru a înțelege dacă și de ce impactul gazelor cu efect de seră este subestimat. Se pare că problema este legată de o întrebare centrală: cât de multă ploaie va ajunge pe suprafața Pământului dintr-un anumit nor, pe măsură ce planeta continuă să se încălzească?
Modelările climatice utilizate în prezent pentru prognozarea încălzirii globale se raportează în mod diferite la această întrebare critică”, spune Joshua Studholme, coautor al studiului.
În cadrul studiului lor, autorii au dezvoltat o nouă modalitate de a măsura eficiența precipitațiilor (EP), cantitatea de apă care se re-evaporă pe măsură ce cade dintr-un nor de furtună. O valoarea a PE egală cu zero ar însemna că la suprafața planetei nu ar ajunge nicio picătură de ploaie; o valoarea a PE egală cu 1 ar însemna că toată apa dintr-un nor ar ajunge la suprafața Pământului sub formă de ploaie. Cercetătorii au acordat o atenție deosebită timpului de ”secare” a norilor – timpul de care un nor ar avea nevoie pentru a-și vărsa toată apa.
Autorii au descoperit că modelările atmosferice care utilizează informații mai detaliate despre nori folosesc adesea o valoare mai mare a PE – ceea ce înseamnămai multe precipitații. ”Din nefericite, încă nu există puterea de calcul necesară acestor modelări detaliate ale schimbărilor climatice la nivel global”, spune Studholme. ”Însă ele pot fi utilizate pentru a pune în context modele climatice convenționale.”
Oamenii de știință au mai descoperit că modelele climatice tradiționale – cele care prognozează creșterea PE – estimează a creștere de două ori a fenomenelor de precipitații extreme a secolul al XXI-lea, în comparație cu modelările în care valoarea PE scade.
Sursa: Phys.org