Luna, mai veche cu 40 de milioane de ani decât se credea

publicat de Florin Mitrea
29 vizualizări
Luna, satelitul natural al Pământului

Prin analizarea unor cristale minuscule de zirconiu colectate de astronauții Misiunii Apollo 17, în anul 1972, cercetătorii au recalculat vârsta Lunii, satelitul natural al Pământului. Analizele anterioare au estimat vârsta Lunii la peste 4,2 miliarde de ani, însă noul studiu a stabilit că vârsta sa reală este de 4,46 miliarde de ani – cu 40 de milioane de ani mai mult decât se credea anterior.

Studiul, publicat în Geochemical Perspectives Letters, a fost realizat de cercetătorii de la Field Museum și Universitatea din Glasgow (Marea Britanie). Prin determinarea vârstei cristalelor de zirconiu ascunse în praful selenar, oamenii de știință au pus cap la cap cronologia formării satelitului nostru natural.

„Acest studiu este o mărturie a imenselor progrese tehnologice făcute după anul 1972, când ultima misiune lunară cu oameni s-a reîntors pe Pământ”, a declarat Dieter Isheim, de la Universitatea Northwestern, coautor al studiului. „Acest mostre au fost aduse pe Pământ în urmă cu jumătate de secol, însă doar astăzi avem instrumentele necesare pentru a realiza microanaliza lor.”

Analiza atom cu atom a permis cercetătorilor să numere câți atomi din cristalele de zirconiu au suferit dezintegrare radioactivă. Atunci când un atom se dezintegrează, el pierde protoni și neutroni pentru a se transforma în diferite elemente. De exemplu, uraniul se transformă în plumb. Deoarece oamenii de știință au stabilit de cât timp este nevoie pentru acest proces, ei pot analiza vârsta unei mostre uitându-se la proporțiile atomilor de uraniu și plumb.

„Datarea radiometrică funcționează puțin ca o clepsidră”, a declarat Philipp Heck, de la Field Museum, autorul senior al studiului. „Într-o clepsidră, nisipul curge dintr-o parte în cealaltă, trecerea timpului fiind indicată de cantitatea de nisip acumulată în partea de jos. Datarea radiometrică funcționează în mod similar prin numărarea atomilor-părinte și a atomilor-fii în care aceștia s-au transformat. Trecerea timpului poate fi apoi calculată deoarece rata de transformare este cunoscută.”

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii