Apollo 17 – ultima misiune selenară a erei Apollo

publicat de Florin Mitrea
179 vizualizări
Astronautul Harrison H. Schmitt pe Lună

Apollo 17 a fost ultima misiune care a dus oameni pe Lună și a marcat sfârșitul Programului Apollo. La momentul lansării misiunii, pe 7 decembrie 1972, interesul publicului privind explorarea spațiului cosmic intrase în declin, iar guvernul american își mutase atenția spre Războiul din Vietnam. Toate acestea, dar și alți factori, au dus la încheierea programului, deși inițial mai fuseseră prevăzute încă trei zboruri.

Apollo 17 a fost prima misiune care a inclus un om de știință în cadrul echipajului. Geologul Harrison „Jack” Schmitt a fost unul dintre cei șase oameni de știință – astronauți selectați în anul 1965, perioadă în care Academia Națională de Științe din S.U.A. exercita o presiune imensă în acest sens.

Atunci când s-a pus problema selectării echipajului final, Schmitt a fost ales în locul lui Joe Engle, care a fost pilot de rezervă în misiunea Apollo 14 și ar fi fost următorul pilot care ar fi trebuit să zboare, potrivit rotației stabilite anterior. Procedura era ca un astronaut să participe la o misiune și apoi să zboare ca astronaut principal la următoarea a treia misiune, după rezerva sa. Colegii lui Schmitt au fost Ron Evans și Eugene Cernan.

Evans, pilotul modulului de comandă, era la prima sa misiune în spațiu. El era în misiune de luptă în Vietnam în aprilie 1966, când a aflat că fusese selecționat ca astronaut.

Comandantul misiunii, Eugene Cernan, fost pilot în U.S. Navy, se confruntase cu numeroase obstacole în spațiu. În primul său zbor, Gemeni 9 (în 1966), el executase o ieșire în spațiu care l-a epuizat pentru că nu existaseră suficiente mânere în vederea desfășurării activității în condiții de microgravitație. La al doilea său zbor, Apollo 10 (în 1969), modulul lunar s-a rotit necontrolat pentru puțin timp, în timp ce Cernan și colegul său de echipaj, Tom Stafford, efectuau o coborâre pe suprafața selenară.

Alegerea locului de aselenizare

Din considerente de ordin științific, ca loc de aselenizare a fost aleasă valea Taurus – Littrow, în principal datorită varietății sale geologice. Punctele de interes pentru oamenii de știință includeau  Craterul Shorty – despre care se credea că ar conține indicii ale activității vulcanice – și mai mulți bolovani reperați în fotografiile realizate de echipajul misiunii Apollo 15.

O defecțiune tehnică minoră, cauzată de presurizarea incorectă a unui rezervor, a întârziat lansarea cu aproape trei ore. După rezolvarea acestei probleme tehnice, echipajul a decolat pe 7 decembrie 1972. Cernan și Schmitt au aterizat pe Lună trei zile mai târziu, cu modulul Challenger, fără incidente majore, în timp ce Evans a rămas în modulul de comandă (denumit America).

Prima provocare majoră a misiunii a venit atunci când Cernan, în mod accidental, a rupt o apărătoare a unui roți a vehiculului lunar. Aceasta a făcut ca praful selenar abraziv să împroaște astronauții în timp ce aceștia se deplasau cu vehiculul pe suprafața Lunii. Cernan a făcut o reparație parțială cu bandă adezivă.

De asemenea, astronauții au amplasat mai multe instrumente științifice, în special un gravimetru transversal. Ei au transportat instrumentul cu ajutorul vehiculului lunar și au măsurat gravitația relativă în mai multe locuri de pe Lună, ceea ce a permis oamenilor de știință să-și formeze o idee despre substructura lunară.

Pe orbita lunară, Evans a realizat observații ale suprafeței și a efectuat controlul misiunii.

Solul portocaliu și finalul memorabil

În timp ce lucrau pe marginea Craterului Shorty, a doua zi, cei doi astronauți au observat sol lunar de culoare portocalie. Examinarea ulterioară a rocilor aduse pe Pământ a arătat că acestea erau formate din sfere minuscule de sticlă colorată. Probabil că originea lor era vulcanică.

A treia zi de la aselenizare, echipajul lunar și-a strâns lucrurile și s-a urcat la bordul modulului Challenger pentru a se reîntoarce la modulul de comandă de pe orbită. Echipajul a amerizat în Oceanul Pacific de Sud în ziua de 19 decembrie.

Astronauții misiunii Apollo 17 au desfășurat un record de 22 de ore de activități extravehiculare pe suprafața Lunii. Ei au condus vehiculul lunar 34 km și au adus înapoi pe Pământ 108 kg de roci selenare.

Moștenirea misiunii Apollo 17

Sărbătorim cea de a 50-a aniversare a misiunii Apollo 17 în această lună.

Modulul de comandă, denumit America, se află la Centrul Spațial din Houston, lângă Centrul Spațial Johnson al NASA, în timp ce treapta superioară a modulului lunar Challenger a rămas pe Lună, așa cum fusese planificat.

Chiar dacă Cernan și Schmitt au fost ultimii oameni care au călcat pe solul lunar, NASA plănuiește mai multe călătorii pe satelitul nostru natural în următorii ani – Programul Artemis.

Sursa: Space.com

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii