Telescopul Spațial James Webb a continuat observațiile efectuate de Telescopul Spațial Hubble asupra celei mai îndepărtate stele descoperite vreodată, Earendel (sau WHL0137-LS). Steaua a apărut în primul miliard de ani de după Big Bang și este situată la o distanță fizică (distanța care ia în calcul și expansiunea universului) de circa 28 de miliarde de ani-lumină. Instrumentul NIRCam (camera în infraroșu apropiat) al telescopului a dezvăluit că Earendel este o stea masivă de tip B, de peste două ori mai fierbinte decât Soarele și de un milion de ori mai strălucitoare.
WHL0137-LS este localizată în galaxia Sunrise Arc și este vizibilă doar datorită fenomenului de lentilă gravitațională produs de masivul roi de galaxii WHL0137-08. Acesta este interpus între noi și Earendel și este atât de masiv, încât curbează însăși țesătura spațiului, ceea ce produce un efect de mărire care permite astronomilor să folosească roiul ca pe o lupă.
Lumina detectată acum de telescoape a fost emisă de Earendel la 900 de milione de ani după Big-Bang. S-a calculat că deplasarea spre roșu a stelei este de 6,2±0,1, ceea ce înseamnă că lumina emisă de stea a ajuns pe Pământ după 12,9 miliarde de ani.
Chiar și în imaginea în infraroșu de înaltă rezoluție realizată de Telescopul James Webb, Earendel apare sub forma unui singur punct de lumină. În baza acestui fapt, astronomii au determinat că steaua este mărită de 4.000 de ori, deci este extrem de mică – cea mai îndepărtată stea detectată vreodată, observată la un miliard de ani după Big Bang.
Anterior, cea mai îndepărtată stea fusese descoperită de Telescopul Spațial Hubble la patru miliarde de ani după Big Bang. Iar o altă echipă de cercetători, utilizând Telescopul James Webb, a identificat, tot prin fenomenul de lentilă gravitațională, o altă stea, denumită Quyllur (o gigantă roșie), observată la trei miliarde de ani după Big Bang.
Stelele masive cum este WHL0137-LS au adesea însoțitori. Așadar, pe baza culorii stelei, astronomii cred că Earendel este însoțită de o stea mai rece și mai roșiatică. Lumina acestei stele are lungimi de undă prea mari pentru a putea fi detectate de Telescopul Hubble, dar care pot fi detectate de Telescopul James Webb.
Descoperită inițial de Telescopul Spațial Hubble, Earendel este cea mai îndepărtată stea detectată vreodată. Ea a apărut în primul miliard de ani de după Big Bang. | Foto: NASA’s JAMES WEBB TELESCOPE/FLICKR (CC BY 2.0 DEED)
Instrumentul NIRCam arată și alte detalii interesante în privința galaxiei Sunrise Arc, care este cea mai puternic mărită galaxie din universul din primul miliard de ani de după Big Bang. Galaxia conține regiuni de formare a stelelor și roiuri de stele bătrâne cu diametrul de doar zece ani-lumină. Regiunile de formare a stelelor apar alungite și se estimează că au o vârstă mai mică de 5 milioane de ani.
Punctele mici situate de o parte și de alta a lui Earendel sunt două imagini ale unui roi de stele mai vechi, cu o vârstă estimată la 10 milioane de ani. Astronomii cred că stelele din acest roi sunt legate gravitațional și că ar putea exista chiar și în ziua de astăzi. Aceasta ne arată cum ar fi putut arăta roiurile globulare din Calea Lactee atunci când s-au format în urmă cu 13 miliarde de ani.
În prezent, astronomii analizează observațiile realizează de instrumentul NIRSpec (spectrograful în infraroșu apropiat) al Telescopului James Webb, care vor furniza informații mai detaliate despre compoziția galaxiei Sunrise Arc și despre WHL0137-LS.
Utilizând fenomenul de lentilă gravitațională, Telescopul James Webb a mai descoperit și alte stele foarte îndepărtate. Descoperirile au deschis un nou domeniu în fizica stelară și un nou subiect de dezbateri în privința începuturilor universului, domeniu în care, odinioară, galaxiile erau cele mai mici obiecte cosmice detectabile. Astronomii speră să poate detecta chiar prima generație de stele, formate doar din hidrogen și heliu – elementele de bază create de Big Bang.
Sursa: NASA