Teoria relativității generale a lui Einstein ne spune că materia și energia curbează și deformează structura spațiu-timpului. Într-adevăr, această curbare și deformare este ceea ce observăm sub forma forței gravitaționale, deoarece deformările din spațiu-timp determină materia să se deplaseze. Curbarea nu se aplică doar materiei, ci și luminii, fenomen cunoscut sub denumirea de lentilă gravitațională.
Aceasta a reprezentat una dintre primele predicții ale teoriei relativității, iar o expediție condusă de Sir Arthur Eddington pentru a observa curbarea luminii stelare în timpul unei eclipse totale de soare a fost primul test al faimoasei teorii a lui Einstein.
Există trei tipuri de lentile gravitaționale, în funcție de cât de puternic este acest efect.
Primul tip este denumit lentilă gravitațională puternică. Astronomii observă astfel de lentile în jurul clusterelor gigantice de galaxii. Atunci când lumina din alte galaxii din fundal traversează clusterul sau trece prin apropierea acestuia, această lumină se curbează, se distorsionează sau chiar urmează uneori alte căi. Galaxia din fundal apare curbată și distorsionată, iar în unele cazuri poate apărea în locuri multiple din jurul clusterului.
Al doilea tip este mult mai slab, de unde și denumirea de lentilă gravitațională slabă. Acest fenomen este produs de lumina provenită de la galaxiile îndepărtate care traversează miliarde de ani-lumină de structuri cosmice înainte de a ajunge la telescoapele noastre. Acest tip de lentilă gravitațională nu distorsionează imaginile galaxiilor în mod vizibil, ci le afectează foarte ușor. Astronomii folosesc această distorsiune ușoară pentru a estima cantitatea de materie dintre noi și altă galaxie, ajutându-i să creeze hărți ale universului.
Al treilea tip se numește microlentilă și este de departe cel mai slab, după cum îi sugerează și numele. Atunci când un obiect de dimensiuni mici trece printre noi și o stea, imaginea stelei vă părea pentru scurt timp că pâlpâie, datorită multiplelor fascicule de lumină care se concentrează în jurul obiectului. Această tehnică le permite astronomilor să descopere lucruri altfel invizibile, cum ar fi găurile negre sau planetele orfane (planete care nu orbitează în jurul unei stele) care rătăcesc prin galaxie.
Sursa: Universe Today.