Dopamina este un neurotransmițător sintetizat de creierul nostru și joacă un rol de „centru al recompensei”, precum și în alte funcții din organism, cum sunt memoria, mișcarea, motivația, starea de dispoziție, atenția și altele. Nivelurile ridicate sau scăzute sunt asociate cu o serie de boli, printre care boala Parkinson, sindromul picioarelor neliniștite și tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD).
Dopamina este un tip de neurotransmițător monoaminic. Ea este produse în creier și acționează ca mesager chimic, adică transmite mesaje între celulele nervoase din creier sau între creier și restul corpului.
Dopamina funcționează și ca hormon, fiind, alături de epinefrină (adrenalină) și norepinefrină (noradrenalină) principalele catecolamine. Acești hormoni sunt secretați de glandele suprarenale. Dopamina este și un neurohormon, fiind secretată de hipotalamus.
Ce roluri îndeplinește dopamina în corp?
Ca neurotransmițător, dopamina este implicată în mișcare, memorie, recompensă și motivație, comportament și cunoaștere, atenție, somn și excitare, dispoziție, învățare și lactație.
Ca hormon, dopamina este eliberată în fluxul sanguin. Joacă un rol în răspunsul „luptă sau fugi” (răspunsul corpului la o situație de stres, precum nevoia de a scăpa de un pericol).
Dopamina produce relaxarea sau constricția vaselor sanguine (în doze mici, acționează ca vasodilatator, iar în doze ridicate, acționează ca vasoconstrictor), creștere excreția de sodiu și urină, reduce producția de insulină la nivelul pancreasului, încetinește peristaltismul intestinal, reduce activitatea limfocitelor.
Dopamina este hormonul plăcerii. Ea ne oferă motivația de a face ceva atunci când acel ceva de face plăcere.
Dopamina face parte din sistemul recompensei. Acest sistem are rolul, din punct de vedere evolutiv, să ne recompenseze atunci când face lucruri ce țin de supraviețuire – când mâncăm, bem, ne reproducem sau intrăm în competiție pentru supraviețuire. Oameni fiind, creierul nostru a evoluat să caute comportamente care eliberează dopamină în sistemul recompensei. Atunci când facem ceva plăcut, creierul nostru eliberează o cantitate mare de dopamină, iar noi ne simțim bine și căutăm să prelungim această stare de bine.
Acesta este motivul pentru care mâncarea de fast-food și dulciurile creează atât de multă dependență. Ele declanșează eliberarea unei cantități însemnate de dopamină la nivelul creierului, ceea ce ne dă senzația că suntem în vârful lumii și că vrem să repetăm acea experiență.
Afecțiuni asociate cu nivelul de dopamină
Există numeroase afecțiuni asociate cu nivelul crescut sau scăzut de dopamină, însă mai sunt mult de învățat. De exemplu, un nivel ridicat său redus de dopamină duce la boală sau sau boala duce la modificarea nivelului acesteia? În plus, funcționarea unui singur neurotransmițător nu poate fi analizată izolat de alți neurotransmițători și alte substanțe din creier, deoarece aceștia interacționează.
Afecțiuni asociate cu niveluri reduse de dopamină sunt tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție, boala Parkinson și sindromul picioarelor neliniștite.
Afecțiuni asociate cu un nivel crescut de dopamină sunt mania, obezitatea și dependența.
Schizofrenia este o boală asociată atât cu nivelurile ridicate, cât și cu nivelurile scăzute de dopamină. Unele simptome ale schizofreniei pot fi cauzate de prea multă dopamină în anumite zone ale creierului – iluziile și halucinațiile. Alte simptome pot fi cauzate de insuficientă dopamină în altă parte a creierului – lipsa motivației.
Agoniști ai dopaminei
Agoniștii dopaminei sunt medicamente care mimează comportamentul natural a neurotransmițătorului dopamină. Ei se leagă și activează receptorii dopaminei de la nivelul celulelor nervoase din creier, făcându-le să reacționeze la fel ca în cazul dopaminei.
Aceste medicamente sunt utilizate pentru tratarea bolii Parkinson, depresiei, sindromului picioarelor neliniștite, tulburării hiperkinetice cu deficit de atenție și hiperprolactinemiei. Exemple de astfel de medicamente sunt pramipexol, ropinirol, rotigotină, bromocriptină, cabergolină, clorhidrat de apomorfină.
Antagoniști ai dopaminei
Antagoniștii dopaminei sunt medicamente care se leagă și blochează receptorii dopaminei din creier. Aceasta înseamnă că ei împiedică dopamina să fie recepționată de următoarea celulă nervoasă. Numeroase medicamente antipsihotice sunt antagoniști ai dopaminei.
Antagoniștii dopaminei sunt utilizați pentru tratarea schizofreniei, tulburării bipolare, greții și stărilor de vomă. Exemple de astfel de medicamente sunt aripiprazol, risperidonă, ziprasidonă, olanzapină, metoclopramidă, droperidol.
Sursa: Cleveland Clinic