Deșeurile orbitale scapă de sub control

publicat de Florin Mitrea
4 vizualizări
Deșeurile orbitale scapă de sub control

În anul 1978, Donald J. Kessler și Burton G. Cour-Palais, de la NASA, au propus un scenariu în care densitatea obiectelor de pe orbita joasă a Pământului (deșeurile orbitale) ar deveni suficient de ridicată încât coliziunile dintre aceste obiecte să producă un efect în cascadă. Pe scurt, aceste coliziuni ar crea deșeuri orbitale, ar duce la mai multe coliziuni, mai multe deșeuri și așa mai departe. Acest fenomen a devenit cunoscut sub denumirea de sindromul Kessler.

Se estimează că în prezent există circa 13.000 de tone de deșeuri spațiale pe orbita joasă a Pământului (LEO). Odată cu dezintegrarea satelitului Intelsat 33e, situația va deveni și mai rea. Acest satelit de comunicații în bandă largă a fost poziționat pe orbită geostaționară la o altitudine de 35.000 km deasupra Oceanului Indian. Potrivit unui raport din 22 octombrie, Intelsat 33e a suferit o pierdere bruscă a sursei de alimentare, după care USSF (US Space Force) a confirmat că satelitul s-a dezintegrat în cel puțin 20 de bucăți.

Chiar dacă nu există informații confirmate despre cauzele dezintegrării satelitului, nu este prima dată când un satelit se dezintegrează pe orbită. În ultimii ani, o serie de sateliți au fost pierduți în urma coliziunilor accidentale, intensificării activității solare sau distrugerii deliberate (în timpul testării tehnologiei anti-satelit). Ceea ce se cunoaște este faptul că satelitul Intelsat 33e, fabricat de Boeing și operat de Intelsat, s-a confruntat cu probleme încă de la lansarea sa în august 2016, în special la sistemul de propulsie.

Prima problemă a apărut la mai puțin de un an de la lansare, când satelitul a ajuns în locul dorit de pe orbită cu o întârziere de trei luni. Această întârziere s-a datorat propulsorului principal, care este responsabil de controlul altitudinii și accelerației satelitului. O altă problemă a apărut atunci când s-a realizat o manevră de poziționare a satelitului, când acesta a consumat mai mult combustibil decât se anticipase, ceea ce a redus durata de viață a satelitului cu trei ani și jumătate.

În plus, un alt satelit Intelsat de același model a eșuat în anul 2019. În iulie, satelitul comercial rusesc RESURS-P1 s-a dezintegrat în LEO, rupându-se în peste 100 de bucăți de dimensiuni detectabile (și în multe altele imposibil de detectat). În aceeași lună, un satelit al Defense Meteorological Satellite Program (DMSP) s-a dezintegrat pe orbită.

Pe 9 august 2024, treapta superioară a rachetei Long March 6A (CZ-6A) s-a fragmentat pe orbită, creând un nor de cel puțin 283 de bucăți detectabile. Furtuna geomagnetică din 3 februarie 2022 a coincis cu lansarea de 49 de sateliți Starlink, dintre care majoritatea au fost pierduți.

Potrivit Space Debris Office al ESA, aproximativ 40.500 de obiecte din LEO sunt mai mari de 10 cm în diametru. Mai mult, există peste 11 milioane de obiecte cu diametrul între 1 și 10 cm și 130 de milioane de obiecte cu diametrul între 1 mm și 1 cm. Toate aceste deșeuri orbitale însumează peste 13.000 de tone, fiind reprezentate din resturi de trepte ale rachetelor, sateliți și alte obiecte lansate pe orbită după anul 1957 – când Sputnik-1 a devenit primul satelit artificial lansat pe orbită.

Potrivit Convenției privind răspunderea internațională pentru daunele cauzate de obiectele spațiale, țara care a lansat un satelit este responsabilă de dezintegrarea sa și de resturile rezultate. Totuși, acest lucru este valabil în cazul în care vina poate fi dovedită și a fost aplicat doar o dată în 50 de ani. Nu este clar dacă Intelsat va fi amendată de Comisia Federală pentru Comunicații pentru acest din urmă incident.

Drept urmare, tehnologia de urmărire a resturilor spațiale trebuie îmbunătățită pentru a putea identifica mai multe obiecte. În prezent, rețelele de supraveghere a spațiului din întreaga lume monitorizează circa 36.860 de obiecte spațiale. În plus, sunt dezvoltate măsuri de înlăturare a resturilor de pe orbita joasă. Exemple în acest sens sunt satelitul ANDRA-J, lansat pe 18 februarie 2024, și satelitul Clearsat-1, dezvoltat de ESA și startup-ul elvețian ClearSpace Today.

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – Temă WordPress dezvoltată de PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii