Apa este esențială pentru supraviețuirea noastră, iar peste 96% din apa în stare lichidă de pe Pământ se află în oceane și conține atât de multe săruri încât nu este potabilă pentru oameni.
Apa sărată de mare nu potolește setea, iar o cantitatea prea mare poate duce chiar la moarte prin deshidratare. Dar dacă apa de mare este totuși apă, de ce nu o putem bea? Răspunsul este relativ simplu: apa de mare este prea sărată pentru ca rinichii noștri să o poată procesa.
Aproximativ 3,5% din masa apei de mare este reprezentată de săruri, potrivit Administrației Naționale pentru Oceane și Atmosferă (NOAA) din S.U.A. Dacă toată sarea din oceane ar fi extrasă și împrăștiată pe suprafața uscatului, stratul de sare ar măsura 166 m în înălțime. Salinitatea apei de mare este prea ridicată pentru a fi procesată în siguranță de către organismul uman, deoarece celulele noastre au nevoie de apă în stare relativ pură.
”La majoritatea animalelor, rinichii înlătură impuritățile din apă”, spune Rob DeSalle, curator la Muzeul American de Istorie Naturală din New York City. ”Atunci când bei apă sărată, ingerezi o cantitate mare de săruri pe care apoi organismul trebuie să le elimine.”
Eliminarea sărurilor din corp se face prin intermediul urinei, pe care rinichii o produc prin dizolvarea impurităților în apa în exces, care apoi este trimisă în vezica urinară pentru a fi eliminată. Însă rinichii pot produce doar urină mai puțin sărată decât sângele nostru, în timp ce apa de mare conține de trei ori mai multă sare decât cea prezentă în mod normal în sângele omului. Aceasta înseamnă că pentru fiecare pahar de apă de mare pe care îl bem trebuie să consumăm cel puțin același volum de apă dulce pentru ca rinichii noștri să elimine sarea.
Unele animale pot bea apa de mare
Cu toate acestea, animalele din ecosistemele oceanice prezintă adaptări care le permit să bea apă de mare în siguranță. Păsările marine, cum sunt albatroșii, pescărușii și pinguinii, care pot petrece săptămâni întregi în oceanul deschis, fără a avea acces la apă dulce, prezintă glande și structuri anatomice specializate în ciocurile lor care ajută la filtrarea și îndepărtarea excesului de săruri din apa ingerată, înainte ca aceasta să ajungă în stomac și apoi în sânge. Mamiferele marine, cum sunt balenele, delfinii și focile, și-au dezvoltat, de asemenea, adaptări pentru viața în mediile în care apa dulce este puțină sau chiar lipsește.
”Mamiferele marine și-au dezvoltat enzime și structuri celulare speciale care le permit să elimine sarea din organism”, spune De Salle. ”Este ca și cum ar avea superrinichi.”
Așadar, de ce oamenii și cea mai mare parte a animalelor de uscat au evoluat pentru a bea apă dulce, în timp ce apa de mare este atât de abundentă? Pe măsură ce animalele au părăsit oceanele preistorice, în urmă cu sute de milioane de ani, și au început să se adapteze la viața de pe uscat, speciile s-au îndepărtat de habitatele de coastă unde exista multă apă sărată. Numeroase specii terestre – inclusiv strămoșii noștri din rândul primatelor – au ajuns să trăiască în ecosisteme din interiorul continentelor în care existau numeroase lacuri și râuri cu apă dulce și puține surse de apă sărată. Aceasta a dus la adaptări biologice pentru consumul de apă dulce.
Sursa: Live Science