Curentul AMOC slăbește într-un ritm accelerat

Un curent esențial din Oceanul Atlantic, care reglează climatul planetei, slăbește mult mai repede decât s-a crezut anterior, potrivit unui nou studiu, publicat în revista Nature Geoscience. Curentul AMOC (Atlantic Meridional Overturning Circulation), care include și Curentul Golfului, stabilizează climatul din întreaga emisferă nordică.

Însă un nou model climatic, care ia în considerare apa dulce provenită de la topirea calotei glaciare din Groenlanda, sugerează că, în condițiile emisiilor actuale de dioxid de carbon, curentul ar putea slăbi cu o treime în următorii 15 ani.

Curentul AMOC funcționează ca o bandă transportoare planetară, transportând nutrienți, oxigen și căldură din apele tropicale către nord și apele mai reci din nord către sud – un echilibru care menține ambele coaste ale Atlanticului mai calde cu 5 grade Celsius decât ar fi altfel.

Studiile privind istoria climatului au arătat că AMOC s-a mai oprit și în trecut, iar un număr tot mai mare de analize sugerează că schimbările climatice determină în prezent încetinirea sa. Scenariul cel mai negru ar fi oprirea sa completă.

În cazul în care curentul AMOC s-ar oprit complet, haosul s-ar răspândi pe tot globul: temperaturile ar coborî în Europa, furtunile s-ar înmulți la ecuator, iar alte efecte neprevăzute ar avea impact asupra Pădurii Amazoniene.

Totuși, chiar dacă numeroase modele climatice prezic o încetinire a curentului AMOC înainte de anul 2100, Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) a estimat că probabilitatea ca sistemul să depășească un punct de cotitură este de mai puțin de 10%. Cu toate acestea, alte modele sugerează un colaps iminent al curentului, stârnind astfel dezacorduri între oamenii de știință, dintre care unii susțin că riscul de slăbire a curentului a fost subestimat și cer măsuri urgente.

O piesă importantă a acestui puzzle este apa de topire scursă în Oceanul Atlantic din Groenlanda și zona arctică a Canadei. AMOC funcționează ca un motor uriaș, preluând apele calde din sud (sărate și dense) și ducându-le înspre nord. În timp ce este transportată spre nord, apa sărată se răcește și devine mai densă, ceea ce o face să se scufunde. Această bandă transportoare a apei eliberează și căldură în atmosferă înainte de a se reîntoarce către sud.

Însă influxul de apă dulce și mai ușoară rezultată de la topirea ghețarilor înlocuiește o parte din apa sărată oceanică, determinând-o să nu se mai scufunde atât de adânc și încetinind AMOC. Până acum, această apă dulce nu a mai fost luată în considerare de modelele climatice.

„Comunitatea științifică este încă foarte împărțită în această privință”, spune Laurie Menviel, paleoclimatolog la Universitatea New South Wales din Syndey, Australia. „Un prim aspect este faptul că este dificilă estimarea cu precizie a cantității suplimentare de apă de topire. Mai există și credința ca influxul ar fi prea mic pentru a putea afecta sistemul.”

Pentru a investiga eventuala omisiune, oamenii și știință australieni au creat un nou model care a luat în considerare această apă dulce de la topire. Modelul sugerează că AMOC a încetinit cu o rată de 0,46 de milioane de metri cubi de apă pe secundă în fiecare deceniu de după 1950, iar dacă încălzirea globală va depăși 2 grade Celsius, curentul va fi mai slab cu 33% până în 2040.