Cum arăta Homo sapiens acum 315.000 de ani

Cu aproximativ 315.000 de ani în urmă, într-o regiune din nordul Africii, trăiau oameni care, priviți prin prisma evoluției, se aflau foarte aproape de începuturile speciei noastre. Nu le cunoaștem chipurile din fotografii, desigur, dar fosilele lor au păstrat suficiente informații pentru ca oamenii de știință să poată reconstrui, cel puțin aproximativ, felul în care arătau.

Acum, o echipă de cercetători a realizat o nouă reconstituire facială a unui Homo sapiens de la Jebel Irhoud, în Maroc. Rezultatul este o imagine fascinantă a unui om care a trăit cu sute de mii de ani înainte ca primele civilizații să apară și cu mult înainte ca omul modern să se răspândească pe toate continentele.

Jebel Irhoud și povestea unui Homo sapiens foarte vechi

Povestea începe în anii 1960, când un muncitor care extrăgea minerale la Jebel Irhoud a descoperit un craniu cu trăsături evident umane. Fosila, denumită Irhoud 1, a fost inițial interpretată drept o variantă africană a neanderthalienilor și i s-a atribuit o vârstă de aproximativ 40.000 de ani.

Pe măsură ce metodele de datare s-au îmbunătățit, vârsta estimată a fosilei a fost împinsă tot mai mult în trecut. În 1991, cercetătorii au estimat că aceasta avea între 100.000 și 200.000 de ani, iar în 2007 vârsta estimată ajunsese la aproximativ 160.000 de ani.

Schimbarea majoră a venit în 2017. Două studii au reclasificat fosilele de la Jebel Irhoud drept Homo sapiens și au stabilit o vârstă de aproximativ 315.000 de ani. Descoperirea a schimbat imaginea pe care cercetătorii o aveau despre originile speciei noastre și a făcut din oamenii de la Jebel Irhoud cei mai vechi reprezentanți cunoscuți ai Homo sapiens.

Este important însă un detaliu: acești oameni nu arătau neapărat exact ca oamenii moderni. Fosilele de la Jebel Irhoud combină unele caracteristici faciale asemănătoare celor întâlnite la oamenii de astăzi cu trăsături mai primitive, ceea ce sugerează că evoluția lui omului de astăzi nu a fost o transformare bruscă, ci un proces desfășurat în timp.

Un craniu construit din mai multe fosile

Pentru noua reconstrucție, cercetătorii au pornit de la modelul tridimensional al craniului de la Jebel Irhoud pus la dispoziție de Max Planck Institute for Evolutionary Anthropology. Modelul este unul compozit. Irhoud 1, fosila descoperită inițial în 1961, furnizează cea mai mare parte a cutiei craniene și partea superioară a feței. Alte componente au fost completate cu elemente provenite de la indivizi diferiți din aceeași populație și din același strat arheologic.

Mandibula provine de la individul Irhoud 11, iar alte fragmente provin de la exemplarele Irhoud 10, Irhoud 21 și Irhoud 22. Cercetătorii au considerat că aceste componente sunt compatibile din punct de vedere anatomic și că provin de la aceeași populație.

Folosind datele tridimensionale disponibile, echipa de cercetători a creat mai întâi un model 3D al craniului prin fotogrammetrie. Apoi a folosit o metodă numită deformare anatomică constrânsă, prin care o tomografie computerizată a unui adult modern a fost remodelată astfel încât să respecte geometria craniului fosil. Pentru grosimea țesuturilor moi au fost utilizate date provenite de la persoane de origine africană.

Rezultatul nu este, așadar, o simplă reprezentare artistică a unui om preistoric. Forma de bază a feței este legată de informațiile anatomice oferite de fosile.

Ce ne spune creierul despre oamenii de la Jebel Irhoud

Reconstrucția a oferit cercetătorilor și o estimare interesantă privind volumul cavității craniene. Modelul indică aproximativ 1.364 de mililitri, o valoare foarte apropiată de cea de 1.375 de mililitri obținută în 2018 prin tomografii computerizate directe ale fosilei. Alte studii au indicat pentru endocraniul lui Irhoud 1 valori cuprinse între 1.305 și 1.480 de mililitri. Toate acestea se încadrează în intervalul întâlnit la oamenii moderni.

Aici apare una dintre cele mai interesante caracteristici ale fosilelor de la Jebel Irhoud. Deși fața prezintă o serie de trăsături apropiate de cele ale oamenilor moderni, forma cutiei craniene este mai arhaică.

Cu alte cuvinte, Homo sapiens nu a apărut dintr-odată cu toate caracteristicile anatomice pe care le asociem astăzi cu omul modern. Unele dintre acestea au apărut și s-au modificat în momente diferite ale evoluției. Chipul reconstruit de la Jebel Irhoud oferă tocmai o imagine a acestei perioade de tranziție.

Cum ar fi putut arăta omul de acum 315.000 de ani

Cercetătorii au realizat două variante principale ale reconstrucției. Prima este o reprezentare neutră, în tonuri de gri, fără păr. Scopul ei este să evidențieze relația dintre structura osoasă și forma estimată a feței. Este varianta mai apropiată de abordarea științifică și permite observarea modului în care anatomia craniului determină aspectul reconstruit. A doua variantă este mult mai familiară pentru public: are culoare, piele, păr și barbă.

Aici trebuie făcută însă o distincție importantă. Culoarea pielii, părul, barba și iluminarea din această imagine nu sunt informații conservate în fosilă. Ele reprezintă elemente artistice și speculative, construite pe baza unor convenții și a informațiilor disponibile despre populațiile umane arhaice și moderne.

Prin urmare, imaginea nu trebuie privită ca o fotografie a unui om care a trăit acum 315.000 de ani. Este mai degrabă o reconstrucție anatomică ce încearcă să transforme datele oferite de fosile într-o imagine pe care ochiul uman o poate înțelege.

O privire înapoi spre începuturile speciei noastre

Reconstituirea chipului de la Jebel Irhoud este mai mult decât un exercițiu spectaculos de imagistică digitală. Ea ne ajută să vizualizăm o perioadă esențială din evoluția umană.

În urmă cu aproximativ 315.000 de ani, Homo sapiens exista deja în Africa. Dar oamenii care purtau această denumire nu erau încă identici din toate punctele de vedere cu oamenii de astăzi.

Fosilele de la Jebel Irhoud susțin astfel o idee tot mai importantă în paleoantropologie: evoluția speciei noastre a fost probabil un proces complex, desfășurat în mai multe regiuni ale Africii și pe o perioadă îndelungată.

Iar acum, datorită modelării 3D și tehnicilor de reconstituire facială, putem face ceva ce până de curând părea aproape imposibil: să privim, cu toate limitele unei astfel de reconstrucții, chipul unui om care a trăit cu sute de mii de ani înaintea noastră.

Poate că cea mai interesantă concluzie nu este cât de diferit arăta acel Homo sapiens, ci cât de familiar ne poate părea. În spatele reconstrucției digitale se află un om care a trăit într-o lume foarte diferită de a noastră, dar care făcea deja parte din aceeași specie ce, mult mai târziu, avea să populeze planeta.