În decursul istoriei, locuitorii Pământului au observat cu regularitate apariția pe cer a unor „stele cu coadă”. Adesea aceste obiecte erau asociate cu venirea unor vremuri tulburi, precum războaiele, molimele sau dezastrele naturale. În privința explicațiilor științifice privind natura cometelor, până la Renaștere a dominat ideea lui Aristotel, care credea că aceste obiecte cosmice sunt perturbări ale atmosferei Pământului. Această ideea a fost infirmată de Tycho Brahe, care, în anul 1577, a măsurat paralaxa unei comete și a dovedit că aceasta era de cel puțin patru ori mai departe decât Luna.
Pe măsură ce cunoștințele științifice s-au acumulat, astronomii au început să-și dea seama că aceste comete sunt corpuri cerești care se apropie de Soare. Totuși, nu era clar dacă ele se rotesc în jurul astrului nostru pe orbite normale sau doar trec prin Sistemul Solar, pentru ca apoi să dispară în neant.
Astronomul Edmond Halley a găsit răspunsul la această întrebare. La începutul secolului al XVIII-lea, el a calculat orbitele câtorva comete cunoscute și a observat similitudini la unele dintre acestea. Intervalele dintre aparițiile lor erau de 75-76 de ani. Halley a făcut presupunerea îndrăzneață că ar fi vorba despre același obiect. În anul 1716, el a publicat calculele detaliate și a prezis întoarcerea cometei în anul 1758.
Halley nu a trăit până în acel an, însă pe 25 decembrie 1758, astronomul Johann Palitzsch a descoperit cometa prezisă de Halley. Acest eveniment a fost prima confirmare a legii gravitației universale a lui Newton. Cometa a fost denumită în onoarea lui Halley și acum este considerată cea mai importantă cometă din istoria științei.
Vizite istorice ale cometei Halley
După ce a devenit clar că Halley este un vizitator regulat al sistemului nostru solar, oamenii de știință au încercat să găsească dovezi privind aparițiile anterioare ale acesteia. Potrivit unor estimări, circa o optime din toate referirile la comete în diferitele surse istorice ar putea fi asociate cu Cometa Halley.
Cometa Halley în anul 1986. | Foto: WIKIPEDIA
Această popularitate ridicată se explică prin caracteristicile sale unice. Deși în fiecare secol apar multe comete mai strălucitoare cu perioadă lungă (comete cu perioada orbitală mai mare de 200 de ani), Cometa Halley este singura cometă cu perioadă scurtă vizibilă cu ochiul liber care apare pe cerul nostru la intervale scurte de timp (după standarde istorice).
Prima menționare sigură a Cometei Halley în înregistrările istorice datează din anul 240 Î.Hr. Cronicile chineze au notat apariția cometei, care s-a deplasat pe cer dinspre est către nord. În timpul vizitelor ulterioare, cometa a fost observată de babilonieni, greci și romani.
Având în vedere regularitatea aparițiilor cometei, nu este surprinzător faptul că acestea au coincis cu evenimente istorice importante. De aceea, unii istorici corelează vizita sa din anul 12 Î.Hr. (cu doar câțiva ani înaintea nașterii lui Iisus Hristos) cu steaua de la Betleem. Totuși, această interpretare este destul de controversată.
Apariția cometei în anul 451 a coincis cu invazia lui Attila și cu Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice (pe teritoriul Franței de astăzi). O altă vizită faimoasă a avut loc în anul 1066, când a fost considerată un semn rău și a fost asociată ulterior cu Bătălia de la Hastings, în timpul căreia normanzii au cucerit Anglia.
Iar vizita sa din anul 1910 a provocat panică, deoarece analiza spectrală a cozii cometei a indicat prezența unor gaze otrăvitoare (cianura și monoxidul de carbon). În acel an, Pământul a trecut prin coada cometei, prilej cu care au apărut multe predicții privind sfârșitul lumii.
Ultima oară când Cometa Halley a vizitat interiorul sistemului nostru solar a fost în anul 1986, însă această vizită a fost puțin spectaculoasă. Cometa și Pământul erau pe părți opuse ale Soarelui, iar poluarea luminoasă a cerului a jucat un rol.
Originea Cometei Halley
Cel mai probabil, Cometa Halley a făcut cândva parte din Norul lui Oort, un depozit imens de obiecte de gheață rămase de la formarea Sistemului Solar. La un moment dat, orbita sa a fost modificată de interacțiunile gravitaționale cu alte corpuri, după care s-a deplasat înspre interiorul Sistemului Solar.
Astronomii estimează că orbita actuală a Cometei Halley s-a stabilizat în ultimele câteva zeci sau sute de mii de ani. Este posibilă efectuarea calculelor pe termen lung, deoarece traiectoria și perioada sa orbitală se modifică ușor la fiecare apropiere de Soare.
În orice caz, este clar că pe orbita actuală, cometa a pierdut o parte semnificativă a masei sale inițiale. După unele calcule, nucleul său a pierdut între 85% și 90% din substanță. Aceasta înseamnă că în timpul primei sale vizite, care a avut loc în Paleolitic, cometa strălucea mult mai puternic decât în prezent.
Următoarea vizită a Cometei Halley
Ultima dată când Cometa Halley a trecut de periheliul orbitei sale a fost în 1986. De atunci, s-a îndepărtat treptat de Soare până în decembrie 2023, când a trecut de afeliul orbitei sale. Acum se află la o distanță de 5,3 miliarde de kilometri, ceea ce este comparabil cu distanța până la Pluto.
După aceea, cometa și-a început întoarcerea. Dar acest lucru nu se va întâmpla prea curând. Următoarea dată când cometa se va afla la periheliu va fi 28 iulie 2061. De data aceasta, locația sa pe cer va fi mult mai favorabilă pentru observații decât în 1986. Conform calculelor, magnitudinea sa stelară aparentă va fi de -0,3. Aceasta este comparabilă cu strălucirea stelei Arcturus.
Vizita cometei din 2134 va fi și mai spectaculoasă. Pe 7 mai, cometa va trece la o distanță de 13,6 milioane de kilometri de Pământ. În acest moment, magnitudinea sa stelară aparentă va fi de -2,0 și va fi mai strălucitoare decât Sirius.
Dacă vorbim despre perspective mai îndepărtate, cu fiecare nou periheliu, Cometa Halley va continua să-și piardă substanța și să scadă în dimensiuni. Cel mai probabil, după câteva mii de revoluții, fie se va vaporiza complet, fie se va dezintegra în mai multe părți. Dar este posibil și un scenariu în care să fie ejectată din Sistemul Solar în spațiul interstelar.