Colesterolul și legătura sa cu bolile cardiovasculare

publicat de Florin Mitrea
21 vizualizări Cele mai recente informații despre modul în care nivelurile sanguine de HDL, LDL și altele au legătură cu sănătatea cardiovasculară. | Ilustrație: MICROSOFT BING IMAGE CREATOR

Statinele sunt medicamente aprobate în anii 1980 pentru reducerea nivelurilor de colesterol LDL (low density lipoprotein – lipoproteina cu densitate joasă) din sânge. Colesterolul LDL mai este numit și colesterolul „rău”. Ele reduc riscul de atac de cord și accident vascular cerebral cu până la 50% la peste 200 de milioane de oameni la nivel global.

Totuși, chiar și persoanele care iau statine pot suferi de boli de inimă, iar unele dintre ele pot muri din cauza acestor boli. Bolile cardiovasculare rămân principala cauză a morții la nivel mondial. Așadar, se pare că ceva lipsește din imaginea colesterolului.

Pe lângă colesterolul LDL amintit mai sus și colesterolul HDL (high density lipoprotein – lipoproteina cu densitate ridicată), denumit și colesterolul „bun”, ultimele cercetători se concentrează pe lipoproteina (a) și pe o substanță mai puțin înțeleasă, denumită „colesterolul remanent”. Studiile medicale tind să minimizeze toate aceste substanțe, cu excepția colesterolul HDL. Chiar dacă sunt bine cunoscute beneficiile colesterolului HDL, acesta este mult mai complex decât s-a anticipat. Diferitele metode de a crește nivelurile de HDL nu au dus la rezultate mai bune decât cele deja obținute cu ajutorul statinelor.

Bolile de inimă

Bolile de inimă – tipuri, prevenire și tratament

Bolile de inimă sau bolile cardiovasculare cuprind o serie de afecțiuni, printre care se numără bolile de sânge (cum este boala coronariană) [...]

Colesterolul LDL

Colesterolul joacă un rol important în organismul nostru. El ne ajută să controlăm stabilitatea și fluiditatea membranelor celulare și este un precursor important pentru sinteza unor hormoni, cum sunt testosteronul și estrogenul. Important pentru sănătatea noastră este modul în care colesterolul călătorește prin sânge.

Deoarece este o grăsime, colesterolul nu se poate amesteca bine cu apa, motiv pentru care nu poate circula de la sine prin fluxul sanguin – moleculele de colesterol s-ar separa așa cum se separă uleiul de apă. De aceea colesterolul se alătură unor complexe de proteine și grăsimi, denumite lipoproteine, care îl transportă. Acești transportori de colesterol includ lipoproteina cu densitate joasă (LDL) și lipoproteina cu densitate ridicată (HDL), dar și alte tipuri. Pe lângă faptul că este transportat, colesterolul constituie și o parte structurală a acestor compuși.

Lipoproteinele sunt produse în intestin și ficat și livrează colesterol și grăsimi către țesuturile corpului. Grăsimea ajunge la mușchi, pentru a fi folosită pentru producerea energiei, sau în țesutul adipos pentru depozitare. Colesterolul este introdus în țesuturi pentru a fi încorporat în membranele celulare sau transformat în hormoni. Colesterolul poate fi, de asemenea, returnat la ficat, unde poate fi stocat, încorporat în noi lipoproteine, transformat în acizi biliari folosiți de sistemul digestiv pentru a descompune grăsimile sau trimis pentru a fi excretat.

După ce aceste particule și-au livrat majoritatea grăsimilor, ele devin particule LDL, care sunt încă pline de colesterol. Problema apare atunci când aceste particule de LDL, în loc să se întoarcă în ficat pentru a fi reciclate, se adună pe pereții vaselor de sânge și suferă modificări chimice. La acest nivel, ele declanșează sau exacerbează o reacție imunitară numită inflamație. Ca răspuns, celulele imune vin să atace particule de LDL – dar dacă acest fenomen este prea amplu, ele se pot bloca în peretele vasului de sânge. Aceasta formează începutul unei plăci aterosclerotice.

În decursul timpului, această placă acumulează mai mult colesterol, mai multe grăsimi și mai multe celule imunitare, reducându-se astfel spațiul prin care sângele poate circula și livra oxigen către țesuturi. Dacă o placă aterosclerotică limitează alimentarea cu sânge a inimii, poate provoca dureri în piept (angină pectorală). O placă poate duce, de asemenea, la formarea unui cheag de sânge, care se poate rupe și înfunda vasele în altă parte. Cheagul poate provoca un accident vascular cerebral sau un atac de cord.

Așadar, cu cât este mai puțin colesterol LDL în sânge, cu atât este mai bine. Statinele sunt bune pentru a realiza acest lucru, reducând nivelul colesterolului LDL cu până la aproximativ jumătate. Iar pentru persoanele care au nevoie de un efect mai semnificativ sau care nu pot tolera statinele (datorită efectelor lor secundare, cum sunt durerile musculare), există medicamente mai noi.

Medicamente care controlează colesterolul

Medicamentul Data aprobării Mod de administrare Mod de acțiune
Sechestranți de acizi biliari
1973
Pastile sau pulbere, de 1-2 ori pe zi
Acizii biliari sunt sintetizați din colesterol, deci medicamentele care înlătură acizii biliari degradează colesterolul LDL pentru a produce acizi biliari. De obicei, ele sunt utilizate împreună cu statinele.
Statinele
1987
Pastile, o dată pe zi
Statinele reduc sinteza colesterolului în ficat și îmbunătățesc îndepărtarea acestuia din sânge. Unii oameni pot avea dureri musculare ca efect secundar.
Ezetimib
2002
Pastile, o dată pe zi
Ezetimib blochează absorbția colesterolului din alimente și bilă la nivelul intestinului subțire. Drept rezultat, ficatul extrage mai mult colesterol din fluxul sanguin pentru a sintetiza acizii biliari necesari digestiei.
Derivați de acizi grași omega-3
2004
Pastile, de 1-2 ori pe zi
Două medicamente, Lovaza și Vascepa, stimulează sănătatea cardiovasculară prin reducerea nivelurilor de grăsimi din sânge.
Inhibitori de PCSK9
2015
Injecții, la fiecare 2 săptămâni până la 6 luni
PCSK9 controlează cantitatea de receptori de LDL de la nivelul ficatului; acești receptori scot colesterolul rău din fluxul sanguin. Atunci când enzima PCSK9 este blocată, de către aceste medicamente, în corp există mai mulți receptori de LDL care să extragă colesterolul din sânge. Unele dintre aceste medicamente sunt anticorpi care blochează activitatea enzimei, iar altele împiedică sinteza enzimei la nivel celular prin acțiune la nivel genetic. Anticorpii trebuie administrați la câteva săptămâni, în timp ce terapia genetică durează câteva luni.
Acid bempedoic
2020
Pastile, odată pe zi
Acidul bempedoic blochează sinteza colesterolului, în mod asemănător cu statinele. Diferențe este că medicamentul este administrat într-o formă inactivă și se activează doar după ce pătrunde în ficat. Această înseamnă că nu există medicament activ altundeva în corp, ceea ce reduce mult durerile musculare.
Colchicină
2023
Pastile, o dată pe zi
Colchicina este un medicament antiinflamator utilizat pentru tratarea gutei. Nu acționează direct asupra colesterolului, dar este utilizată pentru tratarea inflamațiilor asociate cu acumularea plăcii aterosclerotice.

Lipoproteina (a)

Însă tratamentele pentru colesterolul LDL nu acționează și asupra lipoproteinei (a). Acest compus, format particule de colesterol LDL și o altă proteină, apolipoproteina (a), este puțin cunoscut. Având o oarecare asemănare cu o proteină implicată în coagularea sângelui, lipoproteina (a) ar putea juca un rol în vindecarea rănilor. Însă, se pare că proteina nu este așa de importantă pentru supraviețuirea organismului animal, deoarece gena ei se întâlnește doar la câteva specii e primate.

Lipoproteina (a) livrează colesterolul în pereții vaselor sanguine, la fel cum o face LDL, promovează coagularea sângelui care blochează arterele și poate cauza inflamații sau formarea de cheaguri sanguine. Din păcate, statinele nu reduc nivelul acestei substanțe, nici exercițiile fizice și nici controlul dietei.

Unele dintre noile medicamente pentru scăderea colesterolului LDL pot reduce puțin nivelurile lipoproteinei (a), dar probabil nu suficient pentru a reduce semnificativ riscul cardiovascular, spune Anand Rohatgi, cardiolog la University of Texas Southwester Medical Center din Dallas Statele Unite. Singurul lucru pe care medicii îl pot face, în cazuri extreme, este să administreze în mod regulat o procedură de curățare a sângelui, numită afereză, pentru a elimina lipoproteina (a).

Componența unei lipoproteine

Particulele de lipoproteină sunt alcătuite dintr-un nucleu cu grăsimi, sub formă de trigliceride, și colesterol, sub formă de esteri de colesteril. Acest nucleu este înconjurat de fosfolipide, colesterol liber și apolipoproteină. | Sursa: KNOWABLE MAGAZINE

Multă vreme, medicii au ignorat lipoproteina (a). „Nimeni nu a măsurat-o, pentru că nu se putea face nimic în privința ei”, spune Prakriti Gaba, cardiolog la Brigham and Women’s Hospital din Boston, Statele Unite. Acest lucru ar putea fi pe cale să se schimbe acum că mai multe grupuri de cercetători testează medicamente care vizează acest compus.

Multe dintre aceste medicamente experimentale folosesc tehnologia genetică pentru a neutraliza gena apolipoproteinei (a). O serie de studii de mică anvergură, care au implicat zeci până la câteva sute de subiecți fiecare, au reușit să reducă nivelurile de lipoproteină (a) cu diferite procente, de la nicio modificare până la 92 la sută. Dar nu se știe încă dacă neutralizarea lipoproteinei (a) va reduce cu adevărat problemele cardiovasculare.

Colesterolul HDL

Spre deosebire de colesterolul LDL și lipoproteina (a), colesterolul HDL este considerat colesterol „bun”. Particulele de HDL (high density lipoprotein – proteină cu densitate ridicată) ajută la absorbția colesterolului din placa aterosclerotică, după care îl transportă la ficat în vederea reciclării sau eliminării.

Cu cât nivelurile de colesterol HDL sunt mai ridicate, cu atât este mai bine. Activitatea fizică și pierderea în greutate pot contribui la creșterea colesterolului HDL. Oamenii de știință au încercat să facă acest lucru și cu ajutorul medicamentelor, dar rezultatele au fost fost dezamăgitoare. Aceste medicamente au crescut nivelul colesterolului HDL, însă nu au salvat viețile persoanelor care luau statine; de asemenea, au fost mai slabe decât statinele la preîntâmpinarea atacului de cord sau accidentului vascular cerebral.

Produse alimentare

Am colesterolul ridicat. Ce este de făcut?

Cu toții am auzit despre colesterol că este rău și că crește riscul de boli cardiovasculare. Deși există o asociere directă între afecțiunile [...]

Nu este clar de ce nu s-a realizat creșterea colesterolului HDL la cei care iau statine. Este posibil ca ideea de a crește colesterolul HDL să fie pur și simplu greșită. Colesterolul HDL ridicat ar putea fi un indiciu al unei bune sănătăți cardiovasculare, mai degrabă decât o cauză directă a acesteia. Dacă lucrurile stau așa, atunci creșterea artificială a nivelului de colesterol HDL nu ar funcționa.

Pe de altă parte, problema ar putea fi reprezentată de înțelegerea prea simplistă a colesterolului HDL. Oamenii de știință știu acum că HDL este de mai multe tipuri și îndeplinește m ai multe roluri. În afară de a extrage colesterolul din plăcile aterosclerotice, HDL poate lupta împotriva inflamațiilor. În unele situații, totuși, HDL poate deveni „rău” și poate promova inflamațiile. Nu este clar de ce.

Drept urmare, este posibil ca motivul pentru care medicamentele nu cresc nivelul de coleesterol HDL să fie faptul că ele se concentrează pe cantitate, nu pe calitate, crescând tipul greșit de HDL. De exemplu, o categorie promițătoare de medicamente care cresc nivelurile de HDL sunt acelea care inhibă o enzimă ce transferă colesterolul de pe particulele de HDL pe particulele de LDL. Totuși, acești inhibitori nu au reușit să îmbunătățească sănătatea inimii. Este posibil ca stoparea transferului colesterolului de pe particulele de HDL să scadă capacitatea acestora a a prelua alt colesterol din placa aterosclerotică, lăsând acest colesterol acolo unde nu trebuie.

Așadar, noua abordare este de a ajuta HDL să își îndeplinească mai bine funcția, mai degrabă decât a crește cantitatea de HDL. De exemplu, medicamentul denumit CSL112, aflat în curs de evaluare clinică, este format dintr-o proteină-cheie a particulelor de HDL – adică este materialul de bază al particulelor de HDL, dar fără colesterol. Moleculele de CSL112 par a funcționa prin crearea unor noi molecule de HDL programate să înglobeze cât mai mult colesterol posibil. Într-un studiu preliminar la care au participat mai mult de 1.200 de persoane, dintre care două treimi au primit medicamentul, tratamentul a fost sigur, iar capacitatea de absorbție a colesterolului era direct proporțională ca cantitatea de CSL112 primită.

În cadrul unui alt studiu, denumit AEGIS-II, cercetătorii au testat CSL112 pe un grup de 18.200 de persoane care suferiseră deja un atac de cord și erau eligibile pentru tratament, pentru a vedea dacă medicamentul previne alte cazuri de atac de cord, atac vascular cerebral sau deces. Rezultatele au fost anunțate la mijlocul lunii februarie și au arătat că studiul nu și-a atins obiectivul principal, acela de a reduce evenimentele cardiace majore (atac de cord, atac vascular cerebral sau deces). Cercetătorii încă analizează datele și vor prezenta rezultatele mai detaliat în cadrul conferinței Colegiului American de Cardiologie din aprilie.

Trigliceridele

Cantitatea de trigliceride din corp depinde de stilul de viață: dietă, activitatea fizică etc. Trigliceridele crescute sunt asociate cu un risc mai mare de boli cardiovasculare, iar nivelurile foarte ridicate pot duce la inflamarea pancreasului (pancreatită). Așadar, este normal să ne așteptăm ca reducerea trigliceridelor să fie un lucru bun pentru sănătate.

În topul substanțelor care reduc nivelul de trigliceride se află uleiul de pește, care este bogat în doi acizi grași omega-3 importanți: acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA). Dietele bogate în grăsimi de pește au fost asociate de mult timp cu un risc scăzut de boli cardiovasculare. Uleiul de pește  acționează prin reducerea producției de grăsimi la nivelul ficatului.

Compoziția chimică a lipoproteinelor

Lipoproteinele sunt alcătuite din proteine, grăsimi sub formă de trigliceride și colesterol – atât colesterol liber, cât și o formă modificată chimic, ester de colesteril. Proporția fiecăruia variază în funcție de tipul de lipoproteină. | Sursa: KNOWABLE MAGAZINE

În cadrul studiului REDUCE-IT, cercetătorii au testat un derivat purificat de EPA pe mai mult de 4.000 de persoane cu boli cardiovasculare sau diabet. Ei au comparat rezultatele acestor oameni cu cele de la un număr similar de persoane care primiseră un ulei mineral inert ca placebo.

Rezultatele, publicate în anul 2019, au arătat că, la grupul care primise EPA timp de cinci ani, riscul de probleme cardiovasculare majore sau moarte s-a redus cu cel puțin 25%, comparativ cu persoanele care au primit placebo. Însă, în mod straniu, acest beneficiu nu a venit împreună cu reducerea cantității de trigliceride. Cu alte cuvinte, EPA acționează cumva, dar nu prin reducerea nivelului de trigliceride. De exemplu, EPA ar putea combate inflamațiile sau ar putea stabiliza membranele celulelor inimii.

Pe baza rezultatelor studiului REDUCE-IT, Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite a aprobat, în anul 2019, un derivat purificat de EPA ca medicament pentru persoanele cu trigliceridele crescute și alți factori de risc cardiovascular. Însă lucrurile au devenit din nou confuze în anul 2020, după publicarea rezultatelor altui studiu, denumit STRENGTH. Acest studiu își propusese să reducă nivelul de trigliceride la pacienții cu risc crescut (circa 6.500 de persoane) cu ajutorul unei combinații de EPA și DHA; în acest caz, pe post de placebo a fost utilizat uleiul de porumb. Totuși, acest studiu a fost întrerupt destul de devreme, deoarece, deși nivelul de trigliceride scăzuse, EPA și DHA păreau a nu avea vreun efect benefic asupra riscurilor de atac de cord, accident vascular cerebral, spitalizare cu probleme cardiace sau deces.

Cercetătorii încă analizează de ce cele două studii au avut rezultate opuse. O posibilă explicație ar putea fi legată de uleiul mineral utilizat ca placebo în cadrul studiului REDUCE-IT. Nivelurile de colesterol LDL și fenomenele inflamatorii au crescut în acel grup de control, ceea ce ar fi putut face ca tratamentul experimental să arate mai reușit decât a fost în realitate.

O altă explicație ar putea fi faptul că EPA în stare pură este mai bun decât combinația EPA/DHA. Această posibilitate este sprijinită de un studiu efectuat în anii 1990, care a comparat pacienții ce au luat EPA și statine cu pacienții ce au luat doar statine, găsind, de asemenea, mai puține evenimente coronare majore în grupul EPA.

Apoi, în anul 2022, a venit o altă lovitură pentru ideea reducerii trigliceridelor: studiul PROMINENT, în care a fost evaluat un medicament denumit pemafibrat pentru reducerea trigliceridelor din sânge. Participanții la acest studiu, în număr de peste 10.000, aveau diabet de tip 2, trigliceride ridicate și colesterol HDL redus și prezentau un risc de afecțiuni cardiovasculare. Însă, chiar dacă nivelul trigliceridelor a scăzut cu circa 26%, în medie, la grupul care a primit medicamentul, acest lucru nu a făcut nicio diferență în privința evenimentelor cardiovasculare.

Luate împreună, aceste rezultate sugerează că trigliceridele ridicate sunt un indiciu al unei sănătăți cardiovasculare precare, fără a fi cauza din spatele problemei. O excepție ar putea apărea în cazul persoanelor cu nivelul trigliceridelor foarte ridicat, care prezintă risc de pancreatită și care ar putea beneficia de pe urma tratamentului de reducere a trigliceridelor.

Colesterolul remanent

Acest termen este unul folosit cu caracter general. Medicii consideră că orice colesterol care nu este LDL sau HDL este un colesterol remanent. Din punct de vedere molecular, colesterolul remanent este o lipoproteină în stare intermediară, care a părăsit ficatul încărcată cu grăsimi și colesterol, și-a lăsat o parte din trigliceride în țesuturile corpului, dar nu suficient de multe încât să devină LDL. Chilomicronii din intestin, odată eliberați de grăsimi, devin particule remanente.

La persoanele cu metabolismul sănătos, organismul înlătură rapid particulele remanente.  Dar dacă o persoană are anumite afecțiuni, cum sunt diabetul sau obezitatea, aceste rămășițe grase pot persista. Colesterolul remanent se poate acumula în plăcile aterosclerotice, având potențialul să devină la fel de periculos ca și colesterolul LDL. Într-adevăr, în anumite studii, nivelurile ridicate de colesterol remanent au fost asociate cu bolile cardiovasculare, independent de nivelul colesterolului LDL. Acest lucru sugerează că îndepărtarea acestor reziduuri grase ar putea fi benefică.

Deocamdată, colesterolul remanent rămâne încă o necunoscută, deoarece încă nu se cunoaște cum ar putea fi măsurat. Cu toate acestea, unii cercetători sunt interesați de tratamente care să vizeze colesterolul remanent, în locul trigliceridelor. Un astfel de medicament, aflat în evaluare, este olezarsen, care pare a promova îndepărtarea particulelor transportoare de colesterol.

În concluzie, dintre toate formele de colesterol, doar colesterolul HDL este bun, toatele celelalte forme fiind rele. Cea mai bună abordare este aceea de a reduce toate formele de colesterol non-HDL, fie prin dietă și activitate fizică, fie prin medicamente eficiente.

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii