Citokinele sunt proteine care funcționează ca mesageri chimici în cadrul sistemului nostru imunitar. Sistemul imunitar este o rețea cu mai multe părți care lucrează împreună pentru a proteja corpul de amenințări, cum ar fi microbii care ne pot îmbolnăvi. Conține celule imunitare care luptă împotriva agenților patogeni invadatori (cum ar fi virusurile și bacteriile), alergenilor și altor substanțe dăunătoare care pătrund în organism. Citokinele semnalează acelor celule imunitare să lupte împotriva invadatorilor.
Chiar și atunci când nu există nicio amenințare, citokinele trimit semnale către alte celule care mențin funcționarea sistemului imunitar.
Tipuri de citokine
Citokinele includ diferite tipuri de proteine care spun celulelor imune unde să meargă și ce să facă pentru a menține sistemul imunitar în stare de funcționare corespunzătoare:
- chemokinele – direcționează celulele imunitare către locurile din corp unde este necesară lupta împotriva infecțiilor;
- interferonii – semnalizează celulelor să-și activeze apărarea împotriva virusurilor care un invadat corpul; în acest fel, interferonii „interferează” cu procesul care permite virusurilor să se replice sau să se multiplice după ce au invadat o celulă sănătoasă;
- interleukinele -inițial, oamenii de știință credeau că leucocitele singure eliberau interleukine și transmiteau mesaje doar către alte leucocite. Dar acum știm că alte celule decât leucocitele eliberează aceste proteine. De asemenea, interleukinele pot transmite mesaje între celulele care nu sunt leucocite;
- factorul de necroză tumorală (TNF) – ajută la reglarea proceselor inflamatorii din corp și semnalizează celulelor imunitare care ucid celulele tumorale;
Factori de stimulare a coloniilor (CSF) – semnalează celulelor stem hematopoietice să se dezvolte în tipuri specifice de celule. Celulele stem hematopoietice sunt celule precursoare care dau naștere la toate tipurile de celule sanguine: globule albe, globule roșii și trombocite. Aceste modificări au loc în timpul unui proces numit hematopoieză. De exemplu, factorul de stimulare a coloniilor de granulocite (G-CSF) semnalează unui celulelor stem hematopoietice să devină un tip de globule albe numit neutrofile. Neutrofilele ajută la combaterea infecțiilor.
Unele citokine sunt denumite după numele celulelor care le produc, cum sunt limfokinele (produse de limfocite) și monokinele (produse de monocite).
Ce funcții îndeplinesc citokinele?
Citokinele sunt cel mai bine cunoscute pentru controlul inflamațiilor din corpul nostru. Mulți oameni cred că inflamația este un simptom deranjant care înseamnă că organismul este bolnav sau are o alergie. Dar inflamația este un semn că celulele imunitare ale corpului luptă cu invadatorii sau vindecă leziunile tisulare. Celulele corpului eliberează citokine atunci când există o amenințare. Citokinele spun celulelor imunitare cum să lupte împotriva amenințărilor și să vindece rănile.
Cirokinele semnalizează:
- activarea celulară – citokinele spun celulelor unde să meargă și ce să facă. De exemplu, citokinele pot direcționa celulele imune către locul infecției, astfel încât ele să poată lupta cu germenii de acolo. Ele pot intensifica sau diminua procesele asociate cu inflamația;
- diferențierea celulară – citokinele pot spune celulelor imature să se diferențieze într-un anumit tip de celulă. De exemplu, citokinele pot spune unei celule imature să se maturizeze într-un globul albă capabil să lupte împotriva infecției;
- proliferarea celulară – citokinele pot spune unei celule să facă mai multe celule la fel. De exemplu, citokinele pot spune unei celule albe din sânge să producă mai multe celule albe din sânge pentru a lupta împotriva infecției.
De asemenea, citokinele pot semnala celulelor corpului să elibereze mai multe citokine pentru a crește răspunsul inflamator al corpului.
Citokine proinflamatorii și citokine antiinflamatorii
Atunci când răspunsul imunitar al corpului funcționează corect, citokinele declanșează inflamația, care ajută la combaterea amenințărilor și la repararea țesutului. De asemenea, citokinele scad sau opresc răspunsul inflamator al corpului atunci când nu mai este nevoie de el.
Citokinele proinflamatorii declanșează sau intensifică inflamația. Ele transmit mesaje care coordonează răspunsul imun al organismului pentru a alunga atacatorii, cum ar fi microbii.
Citokinele antiinflamatorii opresc sau diminuează inflamația. Ele transmit mesaje care previn un răspuns imunitar excesiv, care poate duce la deteriorarea țesuturilor.
Oprirea răspunsului inflamator al organismului este la fel de importantă ca și declanșarea acestuia. Prea multă inflamație poate provoca simptome neplăcute, poate duce la boli pe termen lung și poate chiar pune viața în pericol fără tratament.
Cum acționează citokinele?
Anumite celule eliberează citokine, în timp ce alte celule conțin receptori de citokine. Pentru a înțelege procesul, ne putem gândi la analogia cheie-lacăt. Când citokina (cheia) intră în receptorul de citokine (lacătul), celula receptoare primește un mesaj care îi spune ce trebuie să facă. Celula acționează pe baza mesajului pe care îl primește.
De exemplu, o celulă imunitară poate detecta o substanță dăunătoare în organism, cum ar fi un virus, și eliberează citokine ca răspuns. Citokinele pot călători prin fluxul sanguin sau direct în țesut până ajung la o celulă cu receptorul potrivit. Odată ce citokina se leagă de receptor, celula receptoare primește instrucțiuni și acționează conform acestora. De exemplu, celula poate ajunge la virus și îl poate ataca sau își poate activa apărarea pentru a preveni invadarea virușilor.
Citokinele pot semnaliza celulelor din apropierea celulei care le-a eliberat sau pot parcurge distanțe mari pentru a-și transmite mesajul:
- semnalizarea autocrină – citokinele se pot lega de receptori de pe aceeași celulă care le-a eliberat;
- semnalizarea paracrină – citokinele se pot lega de receptori de pe celulele învecinate;
- semnalizarea endocrină – citokinele se pot lega de receptori de pe celulelor localizate departe de celula care le-a secretat.
Celulele cu receptori de citokine sunt localizate în tot corpul. De fapt, majoritatea organelor conțin celule cu receptori de citokine, ceea ce permite proceselor inflamatorii să apară în locuri larg răspândite.
De unde provin citokinele?
Celulele care alcătuiesc sistemul imunitar (sau celulele imunitare) eliberează majoritatea citokinelor din corp. Cu toate acestea, multe celule din corpul – nu doar celulele imunitare – pot elibera citokine.
Celulele imunitare includ celulele albe ale sângelui, numite și leucocite. Celulele imunitare care eliberează citokine sunt: macrofagele, celulele dendritice, limfocitele T și B, monocitele, neutrofilele, bazofilele, eozinofilele, mastocitele.
Celulele care nu sunt considerate celule imunitare, care eliberează citokine sunt: celulele endoteliale (celulele care căptușesc interiorul vaselor sanguine), celulele epiteliale (celulele care căptușesc organele), fibroblastele (celulele din țesutul conjunctiv), celulele Schwan (celulele ce înconjoară neuronii).
Sursa: Cleveland Linic