Chira arctică (Sterna paradisaea) este o pasăre iubitoare de apă care, în timpul verii, cuibărește în zona Cercului Arctic – partea cea mai de nord a emisferei nordice. În timpul iernii arctice, întunecate și reci, chira arctică zboară spre sud până în zona Cercului Antarctic, de cealaltă parte a Pământului.
Deoarece chirele arctice nu zboară în linie dreaptă, distanța pe care o parcurg în fiecare an este chiar mai lungă decât cei aproximativ 30.000 km dintre Cercul Arctic și Cercul Antarctic. Aceasta face ca ruta de migrației a chirei arctice să fie una dintre cele mai lungi de la toate animalele de pe Terra.
Comportamentul păsării
La fel ca toate păsările, chirele arctice se hrănesc cu pește. Ele prind peștele planând la suprafața oceanului și cufundându-și apoi picioarele sau ciocul în apă pentru a apuca peștii care înoată aproape de suprafață. Spre deosebire de pelicani sau rațe, chirele arctice nu sunt înotători buni și nu își petrec mult timp în apă. Rareori, ele prind muștele sau alte insecte direct din aer, dar preferă peștii și alte creaturi marine, cum sunt creveții.
Chira arctică are ciocul de aproape aceeași nuanță de roșu ca și pătlăgelele roșii, la fel ca picioarele sale prevăzute cu membrane interdigitale. Corpul are o culoare alb-cenușie, iar capul este acoperit cu pene negre, care arată aproape ca o șapcă de baseball.
Chirele arctice, care își formează perechile pe viață, pot trăi mai mult de 30 de ani. Aceasta este o durată de viață mare pentru o pasăre atât de mică și cu un stil de viață atât de extrem.
Grupurile de chire arctice se numesc colonii, iar o colonie de chire migrează împreună. Chiar înainte de începutul migrației, colonia, care în mod obișnuit este gălăgioasă, devine tăcută. Acest comportament se numește ”panică” (”dread”), după care toate păsările din colonie își părăsesc cuiburile împreună.
La prima vedere, aceste păsări ar putea părea normale. Dieta, aspectul și comportamentul sunt similare cu cele ale multor alte păsări. Însă călătoria lor anuală extraodinară le plasează într-un loc aparte în lumea păsărilor.
De ce migrează chira arctică?
Chirele arctice migrează pentru a urma soarele de vară. Pe Pământ există anotimpuri deoarece axa planetei este înclinată în timp ce aceasta se rotește în jurul Soarelui. În timpul iernii, emisfera nordică este înclinată astfel încât pe suprafața sa ajung mai puține raze de soare, motiv pentru care este mai frig.
În timp ce în emisfera nordică este iarnă, emisfera sudică este înclinată spre soare, ceea ce face ca aici să fie sezonul de vară.
Regiunile polare au parte de mai puține diferențe sesizabile de temperatură decât alte părți ale globului. Totuși, în aceste regiuni există o diferență mare în ceea ce privește numărul de ore cu lumină din fiecare zi. În timpul verii, Arctica și Antarctica au lumină aproape 24 de ore pe zi, în timp ce în timpul iernii este aproape întuneric.
Chira arctică, migrând dispre vara arctică spre vara antarctică, întâlnește mai multă lumină naturală decât orice alt animal. Chirele migrează în căutarea razelor de soare de vară. Soarele luminează solul și suprafața oceanului, astfel încât păsările pot vedea mai bine peștii și insectele. Vremea de vară este, de obicei, mai calmă pe mare, permițând păsărilor să zboare cu ușurință.
Au evoluat pentru a migra
În decursul a milioane de ani, chirele arctice au evoluat pentru a realiza migrația lor unică.
Chirele arctice sunt făcute pentru migrație. Ele preferă să planeze în aer pentru cea mai mare parte a anului. Chirele sunt atât de ușoare încât permit brizei oceanului să le poarte pe distanțe mari, fără a fi nevoite să-și consume energia pentru a bate din aripi. Ele se pot hrăni și pot dormi în timp ce planează.
După ce au dotat păsările cu radioemițătoare, oamenii de știință au descoperit că chirele arctice zboară mii de kilometri pentru a profita de cea mai bună vreme și pentru a obține cea mai bună hrană. Ele pot călători în jurul fiecărui continent în loc să zboare în linie dreaptă înapoi spre casă.
Deși majoritatea chirelor arctice se întorc la locurile lor de cuibărit, unele păsări deviază de la curs. De exemplu, chire din Siberia au fost observate în Africa de Sud, iar chire care au eclozat în Groenlanda au fost observate în Australia.
Întreaga călătorie a chirei arctice durează doar în jur de două luni.
Fiind păsări atât de mici, am putea crede că chirele arctice sunt ușor de prins pentru prădători, însă nu este cazul. Locurile lor de reproducere se află în Arctica înaltă – cea mai rece și îndepărtată parte a regiunii. Acest lucru face dificilă descoperirea cuiburilor de către prădători. Chiar și vulpile polare întâmpină probleme în a le găsi.
Sursa: National Geographic