De la cea mai mică ciupercă până la cea mai grandioasă balenă, speciile pe cale de dispariție au un singur lucru în comun: sunt în pericol să dispară. Fie că este vorba despre un coral sau despre un cactus, aceste specii se confruntă cu amenințări în mediul în care trăiesc. Aceste amenințări pot include pierderea habitatului, bolile și schimbările climatice.
Guvernele și organizațiile utilizează diferiți termeni și criterii pentru a descrie riscul de extincție al unei specii. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) este o organizație gloablă care colectează informații despre specii și clasifică speciile din lume în funcție de sănătatea populațiilor acestora. O specie în pericol poate fi clasificată drept vulnerabilă, în pericol de dispariție (amenințată cu dispariția) și în pericol critic de dispariție (critic amenințată cu dispariția).
Identificarea speciilor aflate în pericol de dispariție este primul pas înspre conservarea lor. Pentru multe specii, munca începe cu Lista Roșie, care a fost creată de IUCN.
Speciile în pericol de dispariție
Lista Roșie a IUCN înglobează și descrie majoritatea speciilor de plante, animale și ciuperci din lume – sau cel puțin, cât mai multe dintre ele posibil. Dintre cele peste două milioane de specii de pe Pământ, Lista Roșie descrie riscul de extincție pentru 142.500 de specii.
Unele specii, cum sunt ursul negru american și arțarul roșu, nu sunt în pericol imediat, iar Lista Roșie le clasifică în categoria speciilor neamenințate cu dispariția.
Însă peste 40.000 de specii intră în categoria specilor amenințate, fiind clasificate drept specii vulnerabile, în pericol de dispariție sau în pericol critic de dispariție. Ne putem gândi la aceste categorii ca la un sistem de avertizare a riscului de extincție. Speciile vulnerabile, cum este panda mare, poartă un semn de avertizare galben, dar speciile aflate în pericol critic, cum este rinocerul de Sumatra, poartă un semn de avertizare roșu intermitent.
Oamenii de știință caută mai multe indicii care pot arăta dacă o specie este în pericol, spune Janet Scott, expertă în conservare la IUCN. Dacă populația unei specii este reducă sau se micșorează, acesta este un prim indiciu de pericol. Experții mai verifică dacă sunt modificări ale arealului – adică zona în care o specie trăiește. Poate că o antilopă nu mai este răspândită prin savană ca altădată sau poate că o zonă umedă de care o plantă are nevoie este distrusă sau fragmentată. Fiecare dintre acești factori poate crea probleme.
Adesea, nu există suficiente date despre speciile mai puțin studiate, însă experții fac cele mai bune estimări posibile pe baza informațiilor pe care le dețin. Speciile pot fi trecute dintr-o categorie în alta pe măsură ce oamenii de știință află mai multe despre ele. De exemplu, numărul rechinilor de recif din Caraibe este în scădere din cauza pescuitului în exces. Drept urmare, în Lista Roșie acest rechin este încadrat ca specie în pericol de dispariție, începând cu anul 2019.
Sursa: Science News Explores