În anul 1916, Karl Schwarzchild a teoretizat existența găurilor negre ca o soluție a ecuațiilor de câmp ale lui Einstein din cadrul teoriei relativității generale. Pe la mijlocul secolului al XX-lea, astronomii au început să detecteze găurile negre pentru prima dată folosind metode indirecte, care constau în observarea efectelor acestora asupra obiectelor din jur și asupra spațiului.
Începând cu ani 1980, oamenii de știință au studiat găurile negre supermasive, care se află în centrul celor mai mari galaxii din univers. Iar în aprilie 2019, Telescopul Event Horizon a dezvăluit prima imagine a unei găuri negre supermasive.
Aceste observații reprezintă o oportunitate de a testa legile fizicii în condițiile cele mai extreme și oferă perspective asupra forțelor care au modelat universul. Potrivit unui studiu recent, o echipă internațională de cercetători a utilizat datele de la Telescopul Gaia al Agenției Spațiale Europene (ASE) pentru a studia o stea asemănătoare Soarelui, cu caracteristici orbitale stranii. Datorită orbitei acestei stele, astronomii au tras concluzia că ea ar trebui să facă parte dintr-un sistem binar cu o gaură neagră.
Misiunea Gaia a ASE a petrecut aproape un deceniu pentru a măsura pozițiile, distanțele și mișcările a aproape un miliard de obiecte cosmice, cum sunt stelele, planetele, cometele, asteroizii și galaxiile. Prin umărirea deplasării obiectelor în timp ce orbitează în jurul centrului Căii Lactee (o tehnică denumită astrometrie), misiunea Gaia își propune să realizeze cel mai cuprinzător catalog spațial tridimensional creat vreodată.
În cadrul studiului lor, autorii au examinat toate cele 168.065 de stele din Gaia Data Releasea 3 (GDR3), care păreau să aibă orbitele a două corpuri. Analiza a descoperit un candidat promițător, o stea de tip G (stea galbenă) identificată prin denumirea de Gaia DR3 4373465352415301632 (sau Gaia BH1). Pe baza analizei orbitale, atronomii au determinat că steaua orbitează o gaură neagră, împreună cu care formează un sistem binar.
Pentru a confirma observațiile, echipa a analizat măsurătorile vitezei radiale a Gaia BH1 realizate de mai multe telescoape. În mod similar cu metoda utilizată pentru căutarea exoplanetelor, analiza spectrală furnizată de aceste instrumente a permis cercetătorilor să observe și să măsoare forțele gravitaționale ce influențează orbita stelei. Observațiile au confirmat orbita lui Gaia BH1 și că un alt obiect de aproximativ zece mase solare co-orbitează împreună cu această stea. Aceste descoperiri ar putea reprezenta prima gaură neagră din Calea Lactee care nu a fost detectată pe baza emisiilor sale de raze X sau de alte forme de energie.
Dacă se vor confirma, aceste descoperiri ar putea însemnă că în Calea Lactee există o populație însemnată de găuri negre aflate în stare latentă – adică găuri negre care nu se evidențiază prin discuri strălucitoare, explozii de radiații sau fluxuri de gaze emanate pe la polii lor (cum este cazul quasarilor). Dacă aceste obiecte sunt omniprezente în galaxia noastră, implicațiile pentru evoluția stelară și galactică ar putea fi profunde. Totuși, este posibil ca această gaură neagră latentă să fie doar o situație anormală și să nu indice o populație mai mare.
Sursa: Universe Today