Marele Vid, o gaură misterioasă din universul nostru

publicat de Florin Mitrea
7 vizualizări
Marele Vid

Marele Vid sau Vidul din [Constelația] Boarul (Boötes Void) este o zonă sferică situată la 700 de ani-lumină față de Pământ, în Constelația Boarul, păstorul care împinge plugul din Ursa Major (Carul Mare) în jurul Stelei Polare. Mare Vid are un diametru de aproximativ 330 de milioane de ani-lumină, însă conține foarte puține galaxii, fiind cel mai mare gol cunoscut din univers.

Această întindere imensă conține doar în jur de 60 de galaxii, toate localizate într-o regiune de formă tubulară din centrul golului. În mod normal, într-o zonă de astfel de dimensiuni ar trebui să există în jur de 2.000 de galaxii.

Marele Vid este înconjurat de superroiurile (superclusterele) Ursa Major, Shapley, Hercules, Corona-Borealis și Boötes (Boarul).

De ce este Marele Vid atât de gol?

La formarea universului, materia era dens compactată și se crede că era destul de uniform distribuită, însă fluctuațiile cuantice din interior au făcut ca anumite zone să devină mai dense decât altele. Aceste zone mai dense au intrat în colaps mai repede sub influența gravitației, atrăgând materia din zonele mai puțin dense din vecinătate.

Pe măsură ce universul s-a extins, aceste zone mici și dense au crescut odată cu acesta și au început să se grupeze pentru a forma galaxii, care apoi s-au atras între ele, rezultând în final o rețea filamentoasă gigantică în întreg universul.

Rețeaua cosmică

Imensa rețea cosmică în care apar goluri uriașe precum Marele Vid. | Foto: MILLENIUM SIMULATION PROJECT

Aceste filamente și goluri sunt cele mai mari structuri din universul cunoscut, fiind formate din roiuri și grupuri de galaxii pe măsură ce converg.

Golurile au spații libere între ele, în mod asemănător cu bulele de săpun, iar bulele mai mici au fuzionat pentru a forma bule mai mari. Luate împreună, golurile și filamentele domină structura generală a universului. Filamentele eliberează mai multă energie decât golurile, mai reci.

Golurile și superroiurile au fost identificate pentru prima dată la mijlocul anilor 1970, atunci când fenomenul de deplasare spre roșu a fost utilizat pentru cartografierea tridimensională a universului.

Descoperirea Marelui Vid

Marele Vid a fost descoperit în anul 1981 de către astronomul american Robert Kirshner, de la Universitatea din Michigan, Stalele Unite. Dimensiunile sale și faptul că încă mai conține câteva galaxii exclud posibilitatea ca Marele Vid să fie o gaură neagră.

Comparația cu Barnard 68 (o nebuloasă de absorbție sau nebuloasă întunecată din Constelația Ofiucus) exclude, de asemenea, posibilitatea să fie o nebuloasă întunecată, adică un nor molecular atât de dens încât ascunde lumina, mascând obiectele din spatele său.

Prin studierea Marelui Vid și a altor structuri similare, oamenii de știință pot afla mai multe lucruri despre energia întunecată ce a condus la formarea lor pe măsură ce universul s-a extins. De asemenea, golurile sunt locuri ideale pentru studierea neutrinilor care le străbat.

Se speră ca Misiunea Euclid să poată compara neutrinii din goluri cu predicțiile teoretice, pentru a determina suma maselor tuturor speciilor de neutrino.

Din aceeași categorie

© 2022-2025  Florin Mitrea – Temă WordPress dezvoltată de PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii