Pădurile de conifere, denumite taiga sau păduri boreale în nordul Eurasiei, au ierni lungi și precipitații anuale medii spre abundente. Lacurile, mlaștinile și râurile fac parte din peisajul dominat de pini, molizi, brazi și zadă, în timp ce mușchii și lichenii acoperă solul.
Majoritatea arborilor din pădurile de conifere sunt veșnic verzi, creând un contrast cu peisajul alb, acoperit de zăpadă, din timpul lunilor de iarnă. Doar anumite specii sunt capabile să supraviețuiască în acest mediu aspru și distinctiv, iar unele dintre acestea se regăsesc pe lista speciilor amenințate cu dispariția.
Ursul grizzly
Ursul grizzly are o față concavă, gheare aproape de mărimea degetelor unui om și blana care variază de la maroniu închis până la crem deschis sau negru. Numele „grizzly” provine de la firele de păr lungi, cu vârfurile albe, de pe spate și umeri, care îi conferă aspectul de cărunt („grizzled”, în limba engleză).
Masculii adulți pot cântări între 150 kg și 400 kg, în timp ce femelele ajung la 90-200 kg. Urșii grizzly sunt omnivori, ceea ce înseamnă că dieta lor include atât vegetație, cât și animale. Dieta variază în funcție de anotimp și de disponibilitatea hranei.
Populația de urși grizzly din Statele Unite ale Americii (cu excepția Alaskăi) a fost estimată la 1.000-1.200 de exemplare. Ursul grizzly a este clasificat ca specie amenințată cu dispariția în S.U.A. și ca specie pe cale de dispariția în Canada. În Alaska, vânătoarea de grizzly este reglementată.
Bufnița nordică pătată
Bufnița nordică pătată prezintă un penaj maroniu închis, cu pete albe de mici dimensiuni. Pasărea vânează în timpul nopții, iar dieta sa include veverițe, șobolani, lilieci și alte bufnițe. Are o anvergură a aripilor de un metru și cântărește în jur de 600 g. Depune 1-3 ouă, dar nu își construiește propriul cuib.
Bufnița pătată este foarte afectată de tăierile rase și se află adesea în mijlocul controversei dintre tăietorii de lemne și ecologiști. Bufnița este clasificată ca specie pe cale de dispariție în Canada, dar este considerată doar amenințată în Statele Unite.
Cerbul Caribu
Cerbul Caribu are blana de culoare gri sau gri-maroniu, cu pete albe pe umeri, piept, burtă și sub coadă. Populația sa a fost estimată la 1,5 milioane, dar ea se află în scădere abruptă în Canada.
Cerbii Caribu au picioarele lungi, pentru a se deplasa cu ușurință prin zăpadă, și corpul solid, pentru a-și menține echilibrul. Pot cântări între 100 kg și 200 kg. Înălțimea ajunge la 90-120 cm.
În timpul verii, cerbii Caribu se hrănesc cu vegetația verde, iar în timpul iernii se hrănesc doar cu licheni.
Amenințările la adresa cerbului Caribu includ dezvoltarea industrială, exploatarea forestieră, mineritul, exploatarea petrolului și gazelor naturale, turismul și activitățile recreative.
Tigrul siberian
Arealul tigrului siberian se află în sud-estul Rusiei, iar populația sa a fost estimată la 350-450 de exemplare. Tigrul siberian este cea mai mare specie de tigru, putând atinge o lungime de până la 4 metri și cântărind până la 300 kg.
Amenințările la adresa tigrului siberian sunt braconajul și pierderea habitatului cauzată de defrișări și dezvoltarea urbană sau industrială. Tigrii sunt braconați pentru blană și alte părți ale corpului, cum sunt oasele, care sunt utilizate în medicina tradițională chinezească.
Cocorul siberian
Cocorul siberian poate fi întâlnit în regiunea arctică a Rusie și în vestul Siberiei. Habitatul său natural este reprezentat de zonele umede cu ape puțin adânci și curate.
Cocorul siberian are un penaj de culoare albă, cu o pată de culoare roșu deschis pe față. Poate cântări până la 10 kg și atinge o lungime de aproximativ un metru. Specia este omnivoră și se hrănește cu vegetație și insecte în timpul sezonului de împerechere, dar numai cu vegetație în alte perioade ale anului.
Specia este amenințată din cauza vânătorii pe ruta sa de migrație și a distrugerii zonelor umede.
Sursa: Sciencing.com