Galaxia Andromeda (Messier 31, M31 sau NGC 224), cel mai apropiat vecin al galaxiei noastre, este cel mai îndepărtat obiect de pe cer care poate fi observat cu ochiul liber – dar numai într-o noapte senină și dintr-un loc cu cerul foarte întunecat. Andromeda are forma unei spirale frumoase și se află pe un curs de coliziune cu galaxia noastră, Calea Lactee.
Andromeda se află la doar 2,5 milioane de ani-lumină distanță față de Pământ, ceea ce o face o țintă convenabilă pentru observații. În ultimii ani, oamenii de știință a efectuat studii detaliate ale găurilor negre, stelelor și altor obiecte din galaxie. Acestea au inclus un mozaic uimitor de imagini realizate de Telescopul Spațial Hubble.
Localizare
Andromeda este o galaxie spirală, la fel ca galaxia noastră, și conține în centru o concentrare a materie sub forma unui bulb (bulb galactic), înconjurată de un disc de praf, gaze și stele și un halou imens. Deși Andromeda conține un trilion de stele, față de cele 250 de miliarde ale Căii Lactee, galaxia noastră este mai masivă, deoarece se crede că are mai multă materie întunecată.
Messier 31 este cea mai mare galaxie din Grupul Local, format din galaxiile Andromeda, Calea Lactee, Triangulum și alte 30 de galaxii mai mari.
Curs de coliziune
Andromeda și Calea Lactee se află pe un curs de coliziune care va perturba pentru totdeauna structura celor două galaxii. Galaxiile se apropie una de cealaltă cu o viteză de circa 116 kilometri pe secundă. Astronomii estimează că Andromeda și Calea Lactee vor intra în coliziune peste 4,3 miliarde de ani și vor fuziona complet după încă aproximativ 6 miliarde de ani. Până în acel moment, soarele nostru se va fi transformat într-o gigantă roșie și va fi înghițit planetele terestre.
Ciocnirile dintre galaxii constituie o parte normală a evoluției universului. De fapt, atât Andromeda, cât și Calea Lactee poartă semnele unor ciocniri anterioare cu alte galaxii. Andromeda are în centru un inel masiv de praf, despre care astronomii cred că s-a format în urma înghițirii altei galaxii.
Primele observații
În anul 964, astronomul persan Abd al-Rahman al-Sufi a descris galaxia drept un ”nor mic” în lucrarea sa ”Cartea Stelelor Fixe”, primul raport cunoscut al vecinului nostru apropiat. Atunci când Charles Messier a etichetat-o M31, în anul 1764, el a atribuit incorect descoperirea a ceea ce atunci a fost considerat o nebuloasă astronomului german Simon Marius, care a furnizat primele observații prin telescop ale obiectului. Primele fotografii ale Andromedei au fost realizate în anul 1887, de către Isaac Roberts.
În anii 1920, M31 a devenit subiectul Marii Dezbateri dintre astronomii americani Harlow Shapley și Heber Curtis. La acea vreme, astronomii credeau că galaxia noastră reprezintă între universul și că în interiorul ei existau pete luminoase numite nebuloase. Curtis observase diferite nove în Andromeda și susținea că aceasta este o galaxie separată.
Dezbaterea a ajuns la o concluzie abia în 1925, când Edwin Hubble a identificat în Andromeda un tip special de stea denumit cefeidă (o stea variabilă), care permite măsurători precise ale distanței. Deoarece Shapley determinase anterior că galaxia noastră are un diametru de 100.000 de ani-lumină, calculele lui Hubble au arătat că nebuloasa era prea departe pentru a se afla în Calea Lactee.
Distanța calculată până la Andromeda s-a dublat în anii 1940, atunci când Walter Baade a fost primul care a observat stele individuale în centrul galaxiei și a identificat două tipuri diferite de cefeide. Hărțile radio ale Andromedei au fost realizate în anii 1950, după ce emisiile radio au fost detectate de Hanbury Brown și Cyril Hazard, de la Observatorul Jodrell Bank.
Noile descoperiri despre Andromeda
Cunoștințele noastre despre dimensiunile galaxiei Andromeda s-au acumulat în ultima vreme. În anul 2015, observațiile efectuate de Telescopul Spațial Hubble au arătat că haloul care înconjoară Andromeda este de șase ori mai mare și de o mie de ori mai masiv decât se măsurase anterior.
Tot în anul 2015, oamenii de știință au publicat cea mai detaliată fotografie a galaxiei Andromeda, alcătuită dintr-un mozaic de imagini realizate de Telescopul Hubble. Imaginea a dezvăluit peste o sută de milioane de stele, precum și structuri de praf și alte caracteristici.
A fost studiată și activitatea găurilor negre din Andromeda. La sfârșitul anului 2017, oamenii de știință au descoperit două găuri negre supermasive care orbitează aproape una în jurul celeilalte. Un studiu efectuat în 2013 cu ajutorul Telescopului Chandra X-Ray al NASA a scos la iveală 26 de posibile găuri negre, iar alte 40 de găuri negre au fost identificate în 2016 cu ajutorul Nuclear Spectroscopic Telescope Array (NuSTAR) al NASA, specializat în observații în domeniul razelor X.
În anul 2017, astronomii eu detectat un posibil pulsar (o stea moartă care se rotește foarte repede) în galaxia Andromeda. Sursa de raze X a fost catalogată mai întâi de către satelitul Swift al NASA sub denumirea de obiectul Swift J0042.6+4112, apoi a fost caracterizată de NuSTAR. Noile observații au descoperit că spectrul lumii obiectului pare a fi similar cu cel al pulsarilor din Calea Lactee.
Sursa: Space.com