Termenul alergie reprezintă o gamă largă de afecțiuni, nu o boală în sine. Alergiile apar atunci când sistemul imunitar al organismului devine hiperreactiv față de o substanță care ar putea fi inofensivă în sine.
Substanțele din exterior care provoacă alergii se numesc alergeni. Expunerea poate apărea atunci când alergenul este inhalat, înghițit, injectat sau vine în contact cu ochii, căile respiratorii ori pielea. Răspunsul imunitar nu se datorează naturii nocive a alergenului, ci recunoașterii greșite a substanței ca dăunătoare.
Sistemul imunitar cuprinde celule și substanțe chimice care lucrează împreună pentru a feri organismul de agenți dăunători, precum agenții infecțioși. La unii oameni, această reacție este declanșată de polen, unele alimente, mucegaiuri, acarieni și înțepături de insecte.
Orice substanță care este recunoscută de sistemul imunitar este un antigen. În cazul oamenilor cu alergii, alergenii sunt preluați de anumite celule, denumite celule prezentatoare de antigen, care îi procesează și alertează sistemul imunitar înnăscut de prezența lor. Aceasta determină activarea limfocitelor circulante care intră în contact cu celulele prezentatoare de antigen.
La persoanele fără alergii, atunci când un limfocit B recunoaște un antigen, el se reîntoarce în cel mai apropiat ganglion limfatic și se transformă într-o celulă plasmatică. Celulele plasmatice sunt fabrici de antigeni. Ele produc cantități vaste de imunoglobulină E (IgE) specifică pentru a se lega de antigenul recunoscut de limfocitul B. Astfel, limfocitul B determină eliberarea unui val de anticorpi IgE specifici, care se atașează la orice mastocite sau bazofile circulante.
Atunci când acest complex întâlnește o celulă imunitară ce prezintă același antigen, se atașează de aceasta, iar mastocitul sau bazofilul se dezintegrează și eliberează mediatori inflamatorii, cum sunt histaminele. Rezultatul sunt clasicele simptome de alergie. Acestea includ scurgeri nazale, strănut violent, dificultăți respiratorii din cauza umflării căilor respiratorii, inflamarea sinusurilor, gastrită și greață, erupții cutanate și mâncărime.
Problema nu constă în răspunsul imun în sine, ci în faptul că sistemul imunitar al persoanei alergice nu poate face distincția între proteinele străine dăunătoare și nedăunătoare. Acesta este motivul pentru care astfel de oameni reacționează violent la antigeni cu adevărat inofensivi.
Un lucru curios în legătură cu multe alergii este faptul că prima expunere nu provoacă nicio reacție. Ceea ce se întâmplă este că persoana devine sensibilizată – sistemul imunitar ia act de molecula străină (alergenul) și începe să-și pregătească răspunsul său ostil pentru o întâlnire viitoare. Unele dintre celulele plasmatice formate din primul limfocit B care a reacționat la antigen se transformă în celule cu memorie, ce păstrează o memorie pe termen lung a antigenului. Data următoare când o persoană intră în contact cu acel antigen, chiar și o expunere minoră, se declanșează o reacție alergică prin eliberarea unei mari cantități de anticorpi împotriva antigenului respectiv.
În unele cazuri, alergia capătă o formă ce pune viața în pericol, deoarece căile respiratorii se umflă atât de mult încât practic împiedică fluxul de aer, vasele de sânge se dilată atât de mult încât tensiunea arterială scade abrupt, iar persoana poate vomita sau leșina.
Majoritatea alergiilor produc primele simptome la nivelul pielii, membranelor mucoase și intestinului, datorită eliberării de histamine de către mastocitele din aceste regiuni. De obicei, simptomele apar imediat, dar la unele persoane sensibilizarea poate dura câteva ore sau zile.
Alergiile se mai numesc hipersensibilizări, însă nu toate formele de hipersensibilizare sunt alergii. De exemplu, intoleranța la lapte este cauzată de absența sau deficiența enzimei lactază, care degradează zahărul din lapte (lactoza). Drept rezultat, zahărul se acumulează în intestin, creând un mediu propice pentru proliferarea bacteriilor, care cauzează simptome de crampe abdominale, flatulență și diaree datorate produșilor toxici secretați de activitatea bacteriană excesivă.
Cât de frecvente sunt alergiile?
Alergiile sunt destul de frecvente. De exemplu, aproximativ un sfert din populația Marii Britanii a suferit de o alergie la un moment dat, mulți fiind copii. Acest număr este în creștere din cauza poluării, dar și din cauza igienei exagerate, care împiedică sistemul imunitar să intre în contact cu suficienți antigeni. Ca rezultat, sistemul imunitar se îndreaptă împotriva oricărei substanța întâlnite, indiferent dacă este neutră, prietenă sau inamică.
O altă posibilă explicație pentru creșterea numărului de alergii la populația generală este prezența atopiei. Atopia este tendința ereditară de a dezvolta reacții alergice, cum ar fi rinita alergică, astmul și dermatita atopică sau eczema, la persoanele care hiperreacționează la alergenii inhalați sau alimentari.
Tipuri de alergeni
Alergenii care pot pune în pericol viața persoanelor alergice sunt, de obicei, inofensivi la cei care nu suferă de alergii. Cei mai întâlniți alergeni sunt:
- sporii de mucegai din spațiile umede;
- acarienii din casă;
- polenul;
- părul animalelor de companie;
- alergenii alimentari, în principal din nuci, pește, crustacee, soia și ouă.
Alergenii de contact sunt:
- latexul;
- nichelul;
- cauciucul;
- prezervativele;
- coloranții (cum este vopseaua de păr).
Alți alergeni includ acele de viespi și albine, unele medicamente (sulfonamidele, penicilina, aspirina, inhibitori ai prostaglandinelor) și unele anestezice.
Diagnosticarea și tratamentul alergiilor
Chiar dacă diagnosticarea prezenței unei alergii este destul de facilă, descoperirea cauzelor acesteia este mai complicată. De obicei, diagnosticarea se face cu ajutorul unui test cutanat sau test de alergen, în care cantități mici de potențiali cutanați sunt injectați în piele. O reacție alergică (umflătură) în jurul oricăreia dintre înțepături ar putea semnifica o alergie la substanța respectivă.
Cea mai bună cale de a gestiona alergiile este prevenirea apariției lor prin evitarea potențialilor alergeni. De exemplu, curățarea casei pentru a îndepărta acarienii și sporii de ciuperci, ținerea ferestrelor închise în timpul sezonului de polenizare și dezumidificarea aerului pentru a preveni acumularea de mucegai pot ajuta la prevenirea alergiilor în casă.
În cazul apariției reacției alergice, medicamentele antihistaminice și steroidice sunt utilizate pentru suprimarea simptomelor, însă acestea nu vindecă alergia în sine.
Sursa: News Medical