Zona galactică locuibilă a Căii Lactee

publicat de Florin Mitrea
17 vizualizări
Zona galactică locuibilă a galaxiei Calea Lactee

Planeta noastră este localizată în zona locuibilă a Soarelui, adică acel loc special în care apa poate exista în stare lichidă pe suprafața unei planete. Însă noi de aflăm și în zona galactică locuibilă a Căii Lactee, acea zonă din galaxia noastră în care rata de formare a stelelor este exact cea potrivită.

Pământul s-a născut cu toate ingredientele necesare vieții – ceea ce la majoritatea celorlalte planete le lipsește. Apa este un bun solvent. Carbonul, cu capacitatea sa de a forma lanțuri lungi și de a se lega de mulți alți atomi, funcționează ca o coloană vertebrală. Oxigenul, fiind ușor reactiv, poate furniza acele reacții în lanț necesare pentru obținerea și stocarea energiei. La aceste elemente se mai adaugă și altele, precum hidrogenul, fosforul și azotul. Unele elemente au fost create prin reacțiile de fuziune din nucleul stelelor, iar altele s-au format prin evenimente mult mai violente, așa cum sunt moartea stelelor masive sau coliziunea dintre stelele pitice albe.

În astrobiologie și astrofizică planetară, zona galactică locuibilă este regiunea dintr-o galaxie în care șasele de apariție a vieții sunt cele mai mari. – Wikipedia

Să nu uităm de soarele nostru, ale cărui erupții solare nu sunt prea puternice pentru a scălda în radiații mortale sistemul solar. Stelele masive sunt prea strălucitoare și ard prea repede, iar atracția lor gravitațională enormă accelerează reacțiile de fuziune din nucleu, forțând steaua să se epuizeze în doar câteva milioane de ani. La capătul celălalt al spectrului se află stelele pitice roșii, dintre care unele pot trăi zece trilioane de ani sau mai mult. Însă această longevitate vine cu un preț. Datorită dimensiunilor lor reduse, reacțiile de fuziune au loc aproape de suprafață, iar orice fluctuație în energie duce la erupții stelare masive ce iradiază sistemele stelare respective.

Calea Lactee

Calea Lactee, galaxia noastră

Studierea galaxiei noastre, Calea Lactee, a fost deosebit de dificilă. Astronomii deseori compară acest lucru cu încercarea [...]

Iar peste toate acestea, regiunea din Calea Lactee în care se află Pământul, un mic braț situat la 25.000 de ani-lumină de centrul galaxiei, pare potrivită pentru viață – o zonă galactică locuibilă.

Dacă am fi prea aproape de centrul galaxiei, orice formă de viață ar trebui să se confrunte cu radiațiile mortale emise de exploziile stelelor din aglomeratul centru galaxtic. Spre centrul Căii Lactee, stele sunt mult mai apropiate unele de altele. Pământul s-a mai confruntat cu câteva evenimente de extincție cauzate de supernovele din apropiere, iar într-un astfel de mediu viața nu ar avea nicio șansă. Exploziile stelare ar distruge stratul de ozon al Pământului sau chiar întreaga atmosferă, expunând viața la radiația ultravioletă letală.

Dincolo de regiunea noastră, spre periferia galaxiei, ar fi un tărâm al nimănui. Stelele se nasc, trăiesc și mor și la periferie, însă ele sunt prea departe una de alta și prea solitare pentru a putea răspândi în spațiu elementele necesare vieții. Pur și simplu, la periferie nu există suficientă materie pentru formarea planetelor.

Așadar, în mod inevitabil, viața a apărut pe această lume, în jurul acestui soare, în această regiune a galaxiei Calea Lactee.

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii