O lume a ghețurilor aflată în pragul colapsului

O barcă gonflabilă se oprește lângă malul înzăpezit, iar pinguinii Gentoo din Neko Harbor de pe Peninsula Antarctică văd oamenii pentru prima dată în aproape un an. Păsările nu-i acordă nicio atenție lui Tom Hart, expert în biologia pinguinilor la Universitatea Oxford, în timp ce acesta se îndreaptă spre camera de luat vederi fixată pe un trepied, într-un loc stâncos. Cercetătorul scoate cardul de memorie din interiorul carcasei impermeabile a aparatului.

Camera a fotografiat pinguinii din oră în oră, din zori până în amurg, de când aceștia s-au stabilit în colonie în urmă cu patru luni, pentru a-și depune ouăle și pentru a-și crește puii. Este una dintre cele aproape o sută de camere de pe peninsula lungă de 830 de mile și lată de 43 de mile, care au monitorizat coloniile de reproducere a trei specii de pinguini în ultimul deceniu.

Numărul pinguinilor Gentoo din peninsulă a crescut rapid – mai mult decât triplându-se în multe locuri în ultimii 30 de ani -, iar păsările se extind spre sud, în zone noi, care fuseseră prea înghețate pentru ele, punându-și în valoare strategiile lor flexibile de hrănire și reproducere. Spre deosebire de aceștia, speciile lor surori – pinguinii Chinstrap și pinguinii Adélie – s-au redus cu peste 75% în multe dintre coloniile în care Gentoo prosperă.

Pinguinii sunt indicatori importanți pentru sănătatea generală a oceanelor. Ei sunt extrem de sensibili la schimbările de mediu și se bazează pe mările productive și prada abundentă. Experții în biologia pinguinilor nu sunt îngrijorați de faptul că pinguinii Chinstrap și Adélie vor dispărea de pe planetă – unele colonii din restul Antarcticii par a fi stabile, iar unele ar putea chiar să crească.

”Ceea ce ne preocupă este faptul că numărul lor este în declin atât de puternic în Peninsula Antarctică”, spune Heather Lynch, ecolog la Universitatea Stony Brook din statul New York. Modificările populațiilor de pinguini din apele din largul Antarcticii – Oceanul Sudic (Oceanul Antarctic) – reprezintă semnale de avertizare că ecosistemul este perturbat. ”Ne spun că s-a schimbat ceva în legătură cu modul în care funcționează Oceanul Sudic și că, fără a fi vreun joc de cuvinte, acesta este vârful aisbergului.”

Această lume de gheață este în pericol: Peninsula Antarctică este unul dintre locurile de pe planetă cu cea  mai rapidă încălzire. Temperaturile aerului din timpul valului de căldură din februarie 2020 au atins un record de 18,3 grade Celsius la baza Esperanza a Argentinei, localizată spre vârful nordic al peninsulei. (Temperaturile din timpul verii nu sunt, în mod normal, cu mai mult de câteva grade peste limita de îngheț.) Pe măsură ce temperatura aerului crește, gheața marină din jurul peninsulei se retrage și, în 2016, ea a scăzut la cel mai mic nivel de când a început monitorizarea prin satelit a modificărilor suprafeței de gheață, în anii 1970.

Aceasta este o problemă, deoarece apa de mare înghețată adăpostește krillii, care reprezintă cheia lanțului trofic din Oceanul Antarctic. Bancurile de krill hrănesc numeroase animale: balenele Minke, balenele cu cocoașă, calmarii, peștii și pinguinii. La rândul lor, mulți consumatori de krilli sunt vânați de prădătorii de nivel superior – focile leopard, petrelii gigant sau lupii de mare. Dispariția krillilor duce la destrămarea ecosistemului.

Nu este clar ce cantitate de krill s-a pierdut din cauza încălzirii climei. Între timp, apele din jurul Peninsulei Antarctice furnizează cea mai mare cantitate de krill pentru piscicultura la scară industrială din Oceanul Sudic; navele-fabrică extrag mai mult de 800 de tone pe zi. Krillul este pompat continuu din plasele de pescuit care pot rămâne scufundate câteva săptămâni la rând. Crustaceele sunt procesate la bord pentru fabricarea de produse bogate în acizi grași omega-3, cum ar fi făina de pește folosită în hrana animalelor și uleiul de krill, care se adaugă suplimentelor nutritive pentru oameni și animalele de companie. Amenințările legate de schimbările climatice și pescuitul industrial sunt strâns legate, spune Lynch.

”Pe măsură ce gheața marină se retrage, bărcile de pescuit krill pot înainta mai mult.”

Pe fondul acestor presiuni, o echipă internațională de oameni de știință a elaborat planuri pentru o zonă marină protejată care să acopere 250.000 de mile pătrate – aproape cât mărimea Texasului – pentru a proteja mările de-a lungul coastei de vest a Peninsulei Antarctice.

Deciziile cu privire la crearea unor astfel de arii protejate sunt luate de Comisia pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica, un organism internațional înființat în 1982 pentru conservarea vieții marine din Antarctica drept răspuns la creșterea interesului comercial al pescuitului de krilli. Comisia funcționează în temeiul Tratatului Antarcticii, un acord semnat în 1959 de 12 națiuni care și-au abandonat disputele teritoriale și au dedicat Antarctica în întregime păcii și științei. În prezent, din comisie fac parte 25 de țări și Uniunea Europeană.

În urmă cu aproape două decenii, comisia s-a angajat să formeze o rețea de arii protejate în Oceanul Sudic.

Prima zonă protejată, înființată în 2009, a vizat apele din jurul insulelor Orkney de Sud, situate la 375 mile nord-est de vârful Peninsulei Antarctice. A doua zonă protejată, finalizată în 2016, a vizat o parte a Mării Ross, de cealaltă parte a continentului. La reuniunea sa anuală de la sfârșitul lunii octombrie 2021, comisia urma să ia în considerare propunerea privind partea de vest a Peninsulei Antarctice și alte două zone.

Măsurile propuse pentru vestul Peninsulei Antarctice ar menține bărcile de pescuit krill departe de cele mai importante ape identificate pentru animale sălbatice, în cadrul a patru zone de protecție generală. Cea mai mare dintre acestea se află în sud, o zonă care până acum nu a fost exploatată, deoarece este acoperită de gheață marină. Aceasta ar fi interzisă pescuitului comercial în viitor, chiar dacă gheața s-ar topi suficient pentru a face posibil pescuitul comercial. Restul măsurilor de protecție se vor aplica unei zone în care pescuitul de krilli ar putea continua în conformitate cu reglementări reînnoite.

Primii pași în crearea unui zone marine protejate presupun colectarea de date științifice despre ceea ce există acolo. Începând din 2012, oamenii de știință din Argentina și Chile au condus acest efort pentru zona marină protejată din Peninsula Antarctică, reunind experți din întreaga lume. Aceasta reprezintă o parte a continentului studiată intens, cu cele mai multe baze de cercetare amplasate de-a lungul coastei de vest a peninsulei și a insulelor. Pentru a identifica domeniile prioritare de protecție, programele de calculator au analizat volumele de informații acumulate privind animalele care trăiesc, mănâncă și se reproduc în această parte a Oceanului Sudic.

Delegațiile argentiniene și chiliene au solicitat contribuții din partea altor națiuni care sunt membre ale comisiei. ”Unul dintre cele mai importante obiective ale noastre a fost să încercăm să construim o viziune colectivă”, spune Mercedes Santos, biolog marin care a participat la acest proces ca cercetător din partea Institutului Antarctic din Argentina, aflat în subordinea Ministerului Afacerilor Externe al Argentinei.

Un obiectiv este acela de a asigura rezistența ecosistemelor peninsulei la schimbările climatice, în principal prin reglementarea locurilor în care are loc pescuitul. Acest lucru este deosebit de important în Oceanul Sudic, unde atât de multe animale depind de krilli.

”O zonă marină protejată nu va preveni impactul schimbărilor climatice, însă va reduce presiunea asupra ecosistemului”, spune Santos.

Comisia a stabilit o cotă anuală de 170.000 de tone de krill pentru apele din jurul Peninsulei Antarctice – mai puțin de un procent din stocul permanent estimat. În general, spun experții, aceasta ar trebui să reprezinte un pescuit durabil din punct de vedere ecologic, cu o avertizare: pescuitul de krill trebuie să fie bine țintit.

”Pentru pinguinii care nu au găsit cantitatea de krilli necesară, nu are nicio importanță dacă această reprezintă doar un procesnt din cantitatea totală disponibilă în regiune”, spune Lynch.

”Dacă studiați tiparele de pescuit din ultimii 10 sau 15 ani, observați că acestea au mers în mod constant în aceleași locuri”, spune César Cárdenas, de la Institutul Antarctic din Chile. Cercetătorul lucrează la planuri pentru zona protejată. Flotele de pescuit preferă zonele cele mai bogate în krilli, unde balenele și pinguinii merg să se hrănească. O analiză din 2020 a mai mult de 30 de ani de date de monitorizare a indicat faptul că, atunci când ratele locale de capturare a krillului sunt ridicate, pinguinii se descurcă greu – de exemplu, greutatea puilor lor și succesul în reproducere cunosc un declin.

Restricționarea pescuitului de krill în anumite părți ale zonei protejate poate contribui la asigurarea unei populații de krill abundente în locurile în care pinguinii se hrănesc, astfel încât să nu trebuiască să concureze cu bărcile de pescuit pentru a asigura hrana puilor.

Având în vedere că baza științifică a zonei marine protejate Peninsula Antarctica a fost stabilită, următorul pas se află, în mare parte, în sfera politică – ajungerea la un consens între toți membrii comisiei. Având în vedere importanța pescuitului de krill, este probabil să urmeze discuții aprinse – un indiciu în acest sens sunt negocierile pentru zona marină protejată a Mării Ross, care a fost stabilită în urmă cu patru ani, după o luptă prelungită.

Marea Ross este o zonă de golf din Antarctica, situată între Marie Byrd Land și Victoria Land, la 2.300 de mile sud de Christchurch, Noua Zeelandă. Supranumită „ultimul ocean” datorită naturii sale remarcabil neatinse, este considerată unul dintre ultimele mari ecosisteme marine intacte rămase pe Pământ. Un număr uriaș de prădători de top trăiesc în apele sale: orci, petreli de zăpadă, foci Weddell, pinguini imperiali și pinguini Adélie.

Marea Ross a devenit o prioritate principală pentru protecție din cauza schimbărilor climatice și a activităților comerciale de pescuit din Antarctica, care au înflorit la mijlocul anilor 2000. Chiar și așa, a fost nevoie de mai mult de 10 ani de planificare științifică și de cinci ani de negocieri intense din partea Comisiei pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica pentru ca zona marină protejată Marea Ross să fie declarată.

Discuțiile s-au împotmolit asupra drepturilor de pescuit și a limitelor zonei marine protejate și, puțin câte puțin, parametrii inițiali s-au schimbat. Principalele țări cu industrii piscicole dezvoltate – inclusiv Norvegia și Coreea de Sud – au cooperat atunci când zona marină protejată a fost redusă cu 40%. (Adăugările ulterioare au adus suprafața totală înapoi la valoarea inițială.) Marea Ross nu are pescuit comercial de krill, dar această opțiune a fost menținută deschisă. Desemnarea unei zone de cercetare a krillului și acordul potrivit căruia krillul poate fi capturat în zona de pescuit a peștilor au contribuit la obținerea sprijinului Chinei, în anul 2015.

Rusia, ultima țară opozantă, a prezidat ședința comisiei din octombrie 2016, desfășurată la Hobart, Tasmania. Ajustările finale au inclus o clauză de caducitate de 35 de ani, când protejarea Mării Ross va fi reexaminată.

La sfârșitul întrunirii de două săptămâni, membrii au anunțat zona marină protejată Marea Ross. Aceasta este cea mai mare zonă marină protejată din lume, acoperind aproximativ 589.000 de mile pătrate de ocean, pe lângă 183.000 de mile pătrate de sub banchiza Ross – în total, o zonă de aproximativ mărimea Mexicului.

”Toată lumea aplauda, striga, se îmbrățișa și plângea”, spune Brooks, care a fost prezent pe tot parcursul negocierilor. ”A fost cu adevărat un moment remarcabil.”

În iunie 2021, Grupul G-7, o adunare a liderilor guvernamentali ai celor mai dezvoltate națiuni din lume, și-a declarat sprijinul pentru înființarea unei rețele de arii protejate în Oceanul Sudic. Împreună cu Peninsula Antarctică, alte două zone – estul Antarcticii și Marea Weddell – sunt luate în considerare pentru a primi statutul de zonă marină protejată. Uniunea Europeană, Australia, Norvegia, Regatul Unit și Uruguay își asumă roluri de conducere. Statele Unite – reprezentate de fostul secretar de stat John Kerry, care a avut un rol esențial în negocierile privind Marea Ross – sunt angajate din nou activ, după ce au stat deoparte în timpul președinției lui Donald Trump.