Datele satelitare arată că un punct slab în câmpul magnetic al Pământului de deasupra Oceanului Atlantic de Sud a crescut în dimensiuni din anul 2014. Regiunea, cunoscută sub numele de Anomalia Atlanticului de Sud, a crescut cu o suprafață de aproape jumătate din dimensiunea Europei continentale, dezvoltând un lob în direcția Africii, unde câmpul magnetic slăbește cel mai rapid.
Această anomalie, legată de fluctuațiile misterioase din apropierea nucleului exterior al Pământului, ar putea reprezenta un risc pentru sateliții care trec peste regiune, potrivit unui studiu publicat în numărul din noiembrie al revistei Physics of the Earth and Planetary Interiors.
„Anomalia Atlanticului de Sud nu este doar un singur bloc”, a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Chris Finlay, profesor de geomagnetism la Universitatea Tehnică din Danemarca. „Se modifică diferit înspre Africa comparativ cu apropierea de America de Sud. Se întâmplă ceva special în această regiune, care duce la slăbirea într-un mod mai intens a câmpului magnetic.”
Cercetătorii au detectat pentru prima dată Anomalia Atlanticului de Sud în secolul al XIX-lea. În interiorul limitelor sale, câmpul magnetic care radiază din interiorul Pământului scade până la o altitudine de aproximativ 200 de kilometri deasupra suprafeței planetei, ceea ce este mult mai puțin decât altitudinea medie a câmpului de aproximativ 650 km.
Acest lucru reprezintă o amenințare pentru sateliți și alte nave spațiale. Câmpul magnetic al Pământului protejează planeta și obiectele aflate pe orbita joasă a Pământului de particulele solare încărcate și de radiațiile X și ultraviolete, astfel încât navele spațiale care călătoresc peste Anomalia Atlanticului de Sud sunt expuse la mai multe astfel de impacturi. Acest lucru ar putea duce la defecțiuni sau deteriorări ale hardware-ului și chiar pene de curent, potrivit comunicatului.
Finlay și colegii săi cred că Anomalia Atlanticului de Sud crește și se răspândește spre est din cauza unor fluxuri ciudate la limita dintre mantaua Pământului și nucleul exterior, straturile planetei situate între scoarța terestră și nucleul interior.
Câmpul magnetic al Pământului este generat în mare parte de nucleul exterior al Pământului – un ocean de fier topit, situat la aproximativ 3.000 km sub suprafața planetei. Dinamul de fier lichid generează curenți electrici, iar fluxul acestora induce un câmp magnetic care se răspândește în manta și se extinde prin atmosfera Pământului, formând două inele gigantice care se unesc în apropierea polilor.
Oamenii de știință au descoperit anterior că în unele zone de sub Anomalia Atlanticului de Sud, magnetismul generat de nucleul exterior se întoarce în nucleu în loc să iasă. Aceste modele, cunoscute sub numele de pete de flux invers, pot migra și se pot extinde, explicând creșterea Anomaliei Atlanticului de Sud în ultimii 11 ani, spune Finlay.
„Putem vedea una dintre aceste zone mișcându-se spre vest deasupra Africii, ceea ce contribuie la slăbirea Anomaliei Atlanticului de Sud în această regiune”, adaugă cercetătorul.
Oamenii de știință au observat modificările neobișnuite în datele obținute de misiunea Swarm a Agenției Spațiale Europene (ESA), care utilizează trei sateliți identici pentru a măsura semnalele magnetice provenite din interiorul Pământului și din oceane. Datele au relevat, de asemenea, modificări ale dinamicii câmpului magnetic deasupra Canadei și Siberiei, unde magnetismul a părut mai intens decât media de când Swarm și-a început observațiile în 2013.
Din 2014, câmpul magnetic de deasupra Canadei a slăbit ușor, iar câmpul magnetic de deasupra Siberiei s-a intensificat, arată noul studiu. Regiunea puternică de deasupra Canadei s-a micșorat cu o suprafață aproape de mărimea Indiei, în timp ce regiunea puternică de deasupra Siberiei a crescut cu o suprafață de mărimea Groenlandei. Cercetătorii au atribuit aceste schimbări unei schimbări a polului magnetic nordic al Pământului în direcția Siberiei în ultimii ani, dar este nevoie de mai multă monitorizare pentru a vedea cum evoluează dinamica.
„Este cu adevărat minunat să vedem imaginea de ansamblu a Pământului nostru dinamic”, a declarat Anja Strømme, managerul misiunii Swarm al ESA. „Sateliții sunt toți în condiții bune și oferă date excelente, așa că sperăm să putem extinde această monitorizare dincolo de anul 2030.”
Sursa: Live Science