Ultimul ingredient-cheie al vieții a fost descoperit pe Enceladus, luna înghețată a lui Saturn. Fosforul este un element esențial pentru viață, fiind utilizat la sinteza ADN-ului și ARN-ului.
O analiză recentă a datelor transmise de sonda spațială Cassini a NASA dezvăluie că oceanul subteran de pe Enceladus conține acest nutriment esențial. Mai mult, concentrațiile sale ar putea fi de mii de ori mai ridicate decât cele din apele oceanului terestru.
Fosforul s-ar putea găsi din abundență și pe alte lumi înghețate, fapt care reprezintă un lucru promițător pentru căutarea vieții pe alte planete, spune Yasuhito Sekine, de la Institutul de Tehnologie din Tokyo, Japonia.
„Știam că pe Enceladus există majoritatea elementelor necesare vieții – carbon, hidrogen, azot, oxigen și fosfor”, spune Morgan Cable, astrobiolog la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California. „Acum că [fosforul] a fost confirmat…, Enceladus pare să îndeplinească toate criteriile unui ocean locuibil”.
Numeroși cercetători consideră că Enceladus este un loc propice pentru apariția vieții extraterestre. Este o lume acoperită de ghețuri, cu un ocean subteran format din apă sărată. În anul 2005, sonda Cassini a observat pe suprafața satelitului gheizere care aruncă vapori de apă și gheață, în care oamenii de știință au identificat molecule organice.
Însă până acum cercetătorii nu erau siguri dacă pe Enceladus există fosfor. Pe suprafața Pământului, acest element este destul de rar. Cea mai mare parte a sa este încorporată în minerale, iar disponibilitatea sa adesea controlează ritmul cu care viața proliferează.
Echipa de cercetători a analizat datele chimice colectate de sonda Cassini din particulele din inelul E a lui Saturn, format din material aruncat în spațiu de gheizerele de pe Enceladus.
Unele dintre particulele de gheață din inelul E sunt bogate într-un compus cu sodiu denumit fosfat de sodiu. Cercetătorii estimează că un kilogram de gheață de pe Enceladus conține între 1 și 20 de milimoli de fosfat, o concentrație de mii de ori mai mare decât cea din oceanul de pe planeta noastră.
La fundul oceanului subteran de pe Enceladus, fosfatul poate apărea în urma reacțiilor dintre apa de mare și un mineral cu conținut de fosfat denumit apatit, înainte ca gheizerele să-l arunce în spațiu. Apatitul se găsește adesea în condritele carbonice – un material primitiv ce intră în compoziția planetelor.
Însă numeroase alte lumi oceanice ar putea conține apatit și, în mod similar, apele lor ar putea conține niveluri ridicate de fosfat. Această bogăție ar putea reprezenta un avantaj pentru orice potențiale organisme extraterestre.
Deși descoperirile sunt promițătoare, ele atrag o enigmă evidentă: dacă există viață pe Enceladus, atunci de unde rezultă abundența de energie chimică și nutrimente? Pe planeta noastră, orice fosfor disponibil este rapid înlăturat de formele de viață.
Este posibil ca luna lui Saturn să fie complet lipsită de viață. Dar mai poate exista o altă explicație dătătoare de speranțe: în frigul de pe Enceladus, viața poate consuma nutrimentele într-un ritm lent.
Sursa: Science News