Țesutul adipos este cunoscut sub numele de grăsime corporală și se găsește în tot corpul. Poate fi întâlnit sub piele (grăsimea subcutanată), strâns în jurul organelor interne (grăsimea viscerală), între mușchi, în măduva osoasă și în țesutul mamar. Bărbații sunt mai predispuși să stocheze grăsime viscerală (grăsime în jurul organelor lor interne), ceea ce duce la obezitate în jurul mijlocului abdomenului. Cu toate acestea, femeile tind să stocheze mai multă grăsime subcutanată în fese și coapse. Aceste diferențe se datorează hormonilor sexuali produși de bărbați și femei.
Acum se știe că țesutul adipos este un organ endocrin foarte important și activ. Este bine stabilit că adipocitele (sau celulele adipoase) joacă un rol vital în stocarea și eliberarea energiei în întregul organism uman. Pe lângă adipocite, țesutul adipos conține alte câteva celule care pot produce hormoni ca răspuns la semnalele de la restul organelor din corp. Prin acțiunile acestor hormoni, țesutul adipos joacă un rol important în reglarea glucozei, colesterolului și în metabolismul hormonilor sexuali.
Ce hormoni produce țesutul adipos?
Țesutul adipos eliberează o serie de hormoni responsabili pentru diferite funcții ale corpului. Iată câteva exemple:
- aromataza – o enzimă implicată în convertirea androgenilor în estrogeni;
- alfa TNF, IL-6 și leptina – citokine implicate în transmiterea mesajelor între celule; leptina este implicată în controlul sațietății;
- inhibitorul activatorului plasminogenului endotelial (PAI-1) – implicat în coagularea sângelui;
- angiotensina – hormon implicat în controlul tensiunii arteriale;
- adiponectina – îmbunătățește sensibilitatea corpului la insulină și ajută la protejarea împotriva diabetului de tip 2;
- lipoprotein-lipaza și apolipoproteina E – implicate în stocarea și metabolismul grăsimilor pentru eliberarea energiei.
Afecțiuni ale țesutului adipos
Atât prea mult, cât și prea puțin țesut adipos pot avea implicații grave asupra sănătății. Mai frecvent, prea mult țesut adipos duce la obezitate. Obezitatea poate duce la mai multe probleme de sănătate, mai ales dacă există prea multă grăsime viscerală. Obezitatea crește riscul de a dezvolta diabet de tip 2, deoarece face ca organismul să devină rezistent la efectul normal de scădere a glicemiei al insulinei. Această rezistență la acțiunea insulinei are ca rezultat un nivel ridicat de zahăr din sânge, care este dăunător sănătății.
Obezitatea crește, de asemenea, șansa de a dezvolta hipertensiune arterială, niveluri ridicate de colesterol și o tendință crescută de coagulare a sângelui. Acești factori cresc riscul de atacuri de cord, accident vascular cerebral și coagulare anormală a sângelui la nivelul picioarelor sau plămânilor (tromboembolie venoasă).
Depozitarea anormală a țesutului adipos (lipodistrofie) poate provoca, de asemenea, probleme similare. Acest lucru poate apărea din cauza unor afecțiuni ereditare rare (lipodistrofie moștenită) și se poate datora și utilizării medicamentelor pentru tratamentul HIV (lipodistrofie dobândită).
În tulburările de alimentație (cum ar fi anorexia nervoasă), pacientul nu mănâncă suficientă hrană pentru a-și menține nivelul de țesut adipos. Acest lucru poate provoca, de asemenea, niveluri scăzute de hormoni de reproducere importanți, cum ar fi estrogenul, ducând la subțierea oaselor (osteoporoză) și la oprirea perioadelor menstruale (amenoree).
Sursa: YourHormones.info