Tardigradele, adesea numite și ursuleți de apă, sunt animale acvatice aproape microscopice, cu corpurile plinuțe, segmentate și capul turtit. Ele prezintă opt picioare, fiecare cu patru până la opt gheare, semănând oarecum cu o omidă. Chiar dacă tardigradele sunt dezarmant de drăguțe, ele sunt aproape indestructibile și pot supraviețui chiar și în spațiul cosmic.
Aceste animale minuscule au fost descoperite în anul 1773 de către zoologul german August Ephraim Goeze, care le-a denumit inițial „ursuleți de apă”. Trei ani mai târziu, biologul italian Lazzaro Spallazani a denumit grupul „Tardigrada” sau „pas lent”. În prezent, există aproximativ 1.300 de specii de tardigrade în încrengătura Tardigrada.
Dimensiunile tardigradelor variază între 0,05 și 1,2 milimetri lungime. De obicei, corpul lor este alcătuit din doar 1.000 de celule (spre comparație, corpul uman conține câteva trilioane de celule).
Majoritatea tardigradelor extrag fluidele din celulele plantelor, algelor și ciupercilor, perforând peretele celular. Însă unele specii pot consuma organisme întregi (rotifere, nematode sau chiar alte tardigrade).
De ce sunt tardigradele aproape indestructibile?
Tardigradele au o strategie neobișnuită pentru a supraviețui în condiții aspre: ele intră într-o stare asemănătoare morții, denumită criptobioză, eliminând peste 95% din apa din corp, retrăgându-și capul și picioarele.
În anii 1970, oamenii de știință au determinat că diferitele forme de criptobioză sunt cauzate de patru factori de mediu: deshidratarea, înghețul, lipsa oxigenului și excesul de sare. În timpul criptobiozei, activitatea metabolică se reduce la 0,01% din nivelul normal, iar celulele sunt protejate de proteine solubile în apă specifice tardigradelor. Atunci când tardigradele își elimină apa din corp, aceste proteine formează un gen de cocon dur în jurul fiecărei celule. Acest lucru păstrează materialul în celular în siguranță și permite revenirea acestuia la viață atunci când condițiile de mediu devin mai favorabile.
Totuși, tardigradele prezintă o slăbiciune fatală: se usucă în condiții de căldură, ceea ce poate constitui o problemă în condițiile schimbărilor climatice. Într-o apă cu temperatura de 37,8 grade Celsius, ele pot muri în doar o zi.
Unde trăiesc tardigradele?
După cum le sugerează și numele, ursuleții de apă trăiesc aproape oriunde există apă în stare lichidă: oceane, lacuri, râuri și peliculele de apă ce acoperă mușchii și lichenii tereștri. Ele pot supraviețui în condiții de mediu extrem de variate, de la altitudini de peste 6.000 de metri (în Himalaya) până la adâncimi de 4.700 de metri.
Nu toate tardigradele trăiesc în medii extreme, dar ele sunt recunoscute pentru supraviețuirea în condiții care ar ucide alte forme de viață. Cercetătorii ai descoperit că unele dintre aceste animale pot rezista la -200 de grade Celsius sau la +148,9 grade Celsius. De asemenea, rezistă la radiații, lichide fierbinți și presiuni enorme din adâncurile oceanelor. Un studiu din 2008 a arătat că unele specii de tardigrade, atunci când sunt deshidratate, pot supraviețui unei călătorii de zece zile pe orbita Pământului, fără a fi afectate de radiațiile ultraviolete și de vidul spațial.
Sursa: Live Science