La aproape patru decenii de la adoptarea Protocolului de la Montreal, unul dintre cele mai de succes acorduri internaționale de mediu din istorie, stratul de ozon al Pământului continuă să ofere motive de optimism prudent.
În anul 2026, datele furnizate de agențiile internaționale de monitorizare indică faptul că refacerea stratului de ozon este în curs, iar tendința pe termen lung rămâne pozitivă, chiar dacă variabilitatea naturală a atmosferei și noile presiuni antropice continuă să influențeze evoluția anuală a găurii de ozon.
Rolul esențial al stratului de ozon
Stratul de ozon reprezintă o regiune a stratosferei situată la altitudini de aproximativ 15–35 km, unde concentrația de ozon (O₃) este suficient de mare pentru a absorbi cea mai mare parte a radiației ultraviolete de tip UV-B și UV-C provenite de la Soare. Fără această „umbrelă” naturală, viața terestră ar fi expusă unor niveluri mult mai ridicate de radiații capabile să provoace cancer de piele, cataracte, afectarea sistemului imunitar și perturbări majore ale ecosistemelor.
Începând cu anii 1970, cercetătorii au observat o diminuare progresivă a ozonului stratosferic, cauzată în principal de clorofluorocarburi (CFC), haloni și alte substanțe chimice utilizate în refrigerare, aerosoli și industrie. Descoperirea, în anii 1980, a unei zone de subțiere extremă a stratului de ozon deasupra Antarcticii – denumită „gaura din stratul de ozon” – a declanșat un răspuns internațional fără precedent.
Cum arată stratul de ozon în 2026?
Datele disponibile în prima jumătate a anului 2026 arată că nivelurile globale ale ozonului stratosferic se mențin în intervalul ultimilor ani, confirmând tendința de recuperare lentă observată încă din anii 2000. Concentrațiile atmosferice ale principalelor substanțe care distrug ozonul continuă să scadă, deoarece acestea au fost eliminate treptat în urma implementării Protocolului de la Montreal și a amendamentelor sale.
Anul 2026 este considerat unul de tranziție, în care comunitatea științifică pregătește publicarea unei noi evaluări globale privind starea stratului de ozon, realizată sub coordonarea Organizației Meteorologice Mondiale și a Programului Națiunilor Unite pentru Mediu. Evaluările preliminare indică faptul că recuperarea stratului de ozon se desfășoară conform proiecțiilor realizate în ultimul deceniu.
Totuși, specialiștii subliniază că refacerea completă a stratului de ozon nu este un proces liniar. Din cauza longevității foarte mari a compușilor halogenați în atmosferă, unele molecule de CFC emise în urmă cu mai multe decenii continuă să participe la procesele de distrugere a ozonului. Din acest motiv, revenirea la nivelurile existente înainte de anii 1980 necesită multe decenii. Datele actuale indică faptul că stratul de ozon ar putea reveni la valorile din 1980 în jurul anului 2040 la latitudinile medii, în jurul anului 2045 în Arctica și aproximativ în anul 2066 deasupra Antarcticii.
Situația găurii de ozon în comparație cu anii anteriori
Gaura din stratul de ozon din zona antarctică prezintă fluctuații semnificative de la un an la altul. Dimensiunea sa este influențată nu doar de cantitatea de compuși care distrug ozonul, ci și de condițiile meteorologice din stratosferă, de temperaturile polare și de circulația atmosferică.
În perioada 2020–2023, gaura de ozon a fost neobișnuit de mare și persistentă. Cercetătorii consideră că unul dintre factorii importanți a fost erupția vulcanului submarin Hunga Tonga-Hunga Ha’apai din 2022, care a injectat cantități enorme de vapori de apă în stratosferă, favorizând reacțiile chimice de distrugere a ozonului.
În schimb, anii 2024 și 2025 au adus o schimbare de tendință. Gaura de ozon din 2025 a fost una dintre cele mai mici din ultimele trei decenii și a avut o durată de viață mai scurtă decât media recentă. Suprafața maximă a atins aproximativ 21 milioane km², mult sub valorile de circa 26 milioane km² observate în anul 2023. NASA și NOAA au clasificat-o drept a cincea cea mai mică gaură de ozon din 1992 până în prezent.
În 2026, observațiile preliminare nu indică apariția unor condiții excepționale care să favorizeze o extindere neobișnuită a găurii de ozon. Prin urmare, specialiștii se așteaptă ca dimensiunea acesteia să se încadreze în intervalul tipic al ultimilor ani, continuând tendința generală de reducere lentă.
De ce recuperarea este atât de lentă?
Refacerea stratului de ozon este un proces deosebit de lent deoarece compușii care conțin clor și brom pot rămâne în atmosferă între 50 și peste 100 de ani. Chiar dacă producția lor a fost aproape complet eliminată, moleculele deja existente continuă să circule în atmosferă și să participe la reacții chimice.
În plus, schimbările climatice influențează indirect dinamica ozonului stratosferic. Creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de seră determină răcirea stratosferei, iar temperaturile mai scăzute pot favoriza formarea norilor stratosferici polari, esențiali pentru declanșarea reacțiilor care distrug ozonul.
Această interacțiune dintre schimbările climatice și chimia atmosferei face ca evoluția viitoare a stratului de ozon să fie mai complexă decât se credea inițial.
Noi amenințări la adresa stratului de ozon
Deși amenințarea reprezentată de CFC-uri este în declin, oamenii de știință urmăresc cu atenție o serie de factori emergenți.
Unul dintre aceștia este dezvoltarea accelerată a industriei spațiale. Numărul lansărilor de rachete a crescut semnificativ în ultimii ani, iar emisiile de particule și compuși chimici în stratosferă ar putea influența procesele de distrugere a ozonului, deși amploarea exactă a acestui efect este încă studiată.
O altă preocupare o reprezintă propunerile de geoinginerie climatică, în special injectarea de aerosoli în stratosferă pentru răcirea planetei. Numeroase studii sugerează că astfel de intervenții ar putea afecta chimia ozonului și ar putea întârzia recuperarea completă a acestuia.
Lecția unui succes global
Povestea recuperării stratului de ozon reprezintă unul dintre cele mai convingătoare exemple de cooperare internațională în domeniul protecției mediului. Fără Protocolul de la Montreal, modelele climatice arată că distrugerea stratului de ozon ar fi continuat într-un ritm accelerat, iar nivelurile de radiație ultravioletă la suprafața Pământului ar fi devenit periculoase pentru sănătatea umană și pentru ecosisteme.
În 2026, omenirea se află într-o poziție paradoxală: stratul de ozon încă nu și-a revenit complet, însă direcția este una favorabilă. Datele disponibile sugerează că gaura de ozon devine, în medie, mai mică și mai puțin persistentă, iar concentrațiile de substanțe care o provoacă sunt în continuă scădere.
Cu toate acestea, recuperarea completă este încă la câteva decenii distanță. Menținerea sistemelor de monitorizare atmosferică, respectarea strictă a acordurilor internaționale și evaluarea atentă a noilor tehnologii care pot afecta stratosfera vor fi esențiale pentru ca una dintre cele mai importante victorii de mediu ale umanității să devină un succes deplin.