Speranța de viață a unei persoane a crescut semnificativ în timp datorită progreselor din medicina modernă. Totuși, mulți oameni de știință lucrează pentru a înțelege mecanismele biologice ale îmbătrânirii pentru a dezvolta intervenții care să îmbunătățească speranța de viață.
Unii cercetători s-au concentrat pe o anumită modificare care apare în ADN-ul nostru pe măsură ce îmbătrânim, cunoscută sub numele de „scurtarea telomerilor”, și pe modul în care factorii de stil de viață au potențialul de a ajuta la încetinirea îmbătrânirii sau chiar inversarea acestui proces – ceea ce, în esență, lungește viața.
Ce sunt telomerii?
ADN-ul este biblioteca biologică ce conține informațiile noastre ereditare sub formă de gene. Atunci când genele sunt deteriorate, acest lucru poate duce la consecințe grave, cum ar fi cancerele și alte boli. Din acest motiv, integritatea genelor este esențială pentru a asigura o funcționare celulară corectă.
O modalitate prin care corpurile noastre protejează ADN-ul este prin intermediul telomerilor. Telomerii sunt secvențele terminale ale ADN-ului nostru și acționează ca niște scuturi celulare care protejează genele de degradare. În timp, acești telomeri protectori se scurtează în mod natural, ceea ce crește riscul de deteriorare a genelor.
De-a lungul vieții, celulele noastre vor crea copii ale lor însele printr-un proces cunoscut sub numele de diviziune celulară. Pentru ca o celulă să se dividă corect, ADN-ul său trebuie replicat. Însă, de fiecare dată când o celulă se divide, lungimea telomerilor săi se scurtează (Figura 1). Deoarece diviziunea celulară are loc de mai multe ori pe parcursul vieții, telomerii vor continua să devină din ce în ce mai scurți pe măsură ce îmbătrânim, reducând astfel protecția ADN-ului.
Viteza cu care telomerii se scurtează este influențată de o varietate de factori, inclusiv vârsta, genetica, mediul, statutul socioeconomic și stilul de viață. De exemplu, o nutriție adecvată și exercițiile fizice pot reduce ritmul scurtării. Cu toate acestea, boli precum obezitatea sau stresul cronic pot avea un impact negativ asupra lungimii telomerilor. Să începem prin a explora modul în care obezitatea și stresul pot influența scurtarea telomerilor.
Figura 1 – Telomerii se scurtează odată cu fiecare replicare a ADN-ului. ADN-ul este materialul genetic care codifică genele (galben). Telomerii (albastru) sunt secvențele de ADN de la capetele acestor catene de ADN care protejează genele.
Factori care influențează scurtarea telomerilor
Obezitatea, o boală caracterizată prin niveluri ridicate de țesut adipos, este legată de îmbătrânirea accelerată. Interesant este că oamenii de știință au descoperit că țesutul adipos conține niveluri ridicate de molecule instabile numite specii reactive de oxigen (SRO). SRO sunt extrem de reactive și pot rupe telomerii (Figura 2).
Un studiu a constatat o creștere semnificativă a ratei de scurtare a telomerilor în rândul femeilor obeze. Cercetătorii au stabilit că diferența de scurtare a lungimii telomerilor între persoanele sănătoase și cele obeze a fost corelată cu o îmbătrânire de aproximativ 8,8 ani. Ei au emis ipoteza că acest rezultat s-ar putea datora parțial nivelurilor crescute de SRO care dăunează ADN-ului. Prin urmare, este vital ca persoanele care suferă de obezitate să aibă acces adecvat la îngrijire și resurse pentru a atenua impactul bolii asupra sănătății, în special în ceea ce privește scurtarea telomerilor și îmbătrânirea.
Figura 2 – Speciile reactive de oxigen sunt molecule mici, instabile, care pot deteriora ADN-ul.
Studiile au descoperit că dietele bogate în fibre, fructe, leguminoase, legume și nuci sunt asociate cu telomeri mai lungi. Aceste alimente conțin antioxidanți și vitamine care ajută la protejarea ADN-ului de deteriorare. După cum am menționat anterior, speciile reactive de oxigen sunt molecule mici și instabile care pot deteriora ADN-ul.
Din fericire, antioxidanții pot servi ca protectori ai ADN-ului prin neutralizarea SRO. Organismul produce singur unii antioxidanți, dar se bazează pe consumul extern de antioxidanți pentru a crește siguranța ADN-ului împotriva RSO. Prin urmare, dieta este importantă în reducerea ritmului de îmbătrânire prin protejarea telomerilor de deteriorarea ADN-ului.
Impactul fizic al stresului este adesea evident, iar îmbătrânirea nu face excepție. Stresul este asociat cu eliberarea de hormoni glucocorticoizi, care ajută organismul să reacționeze la situații și medii dificile. Deși acești hormoni sunt necesari pentru gestionarea reacțiilor la stres, o cantitate excesivă poate provoca scurtarea telomerilor.
S-a demonstrat că acești hormoni reduc numărul de antioxidanți disponibili pentru a proteja ADN-ul de deteriorare. Prin urmare, stresul poate face ADN-ul mai vulnerabil la scurtarea telomerilor, accelerând ritmul îmbătrânirii. Într-un studiu, femeile supuse unui stres constant aveau lungimi ale telomerilor echivalente cu cele ale femeilor cu 10 ani mai în vârstă. Prin urmare, gestionarea eficientă a stresului este esențială pentru a asigura calitatea vieții și longevitatea din perspectiva îmbătrânirii.
S-a demonstrat că exercițiile fizice îmbunătățesc multe aspecte ale bunăstării fizice, cum ar fi o sănătate mai bună a oaselor și a inimii, bunăstarea emoțională și creșterea masei musculare. În plus, exercițiile fizice pot ajuta la încetinirea ritmului îmbătrânirii prin protejarea telomerilor de deteriorare – și prin ajutarea la reconstruirea telomerilor care s-au scurtat (Figura 3).
Chiar dacă telomerii se scurtează odată cu fiecare diviziune celulară, celulele folosesc o proteină, cunoscută sub numele de telomerază, pentru a reconstrui aceste secvențe. Studiile au demonstrat că exercițiile fizice cresc activitatea telomerazei, reconstruind lungimea telomerilor după ce aceștia s-au scurtat. Prin urmare, exercițiile fizice constante pot ajuta la încetinirea ritmului îmbătrânirii și la protejarea împotriva bolilor cronice legate de vârstă.
Figura 3 – Telomeraza (cu verde) este o proteină care extinde telomerii pentru a le crește lungimea.
Impactul scurtării telomerilor
Telomerii scurți sunt asociați cu un risc crescut de cancer, boli de inimă, îmbătrânire prematură și mortalitate. Deși acesta este un proces natural care apare la toți oamenii, există metode care pot ajuta la încetinirea ritmului scurtării telomerilor, ajutând indivizii să trăiască vieți mai lungi și mai sănătoase.
Exercițiile fizice frecvente și dietele bogate în antioxidanți, legume, fructe, fibre, nuci și cereale integrale pot ajuta la menținerea lungimii telomerilor. Cu toate acestea, unii factori vitali care contribuie la scurtarea telomerilor sunt exacerbați de accesul inegal la asistență medicală. Deși nu toți factorii care contribuie la lungimea telomerilor se află sub controlul nostru, există diverse aspecte ale vieții de zi cu zi care pot îmbunătăți semnificativ menținerea lungimii telomerilor și pot crește speranța de viață și bunăstarea generală.