Schimbările climatice reprezintă amenințări semnificative pentru planetă, de la creșterea nivelului mării la calitatea slabă a aerului și fenomene meteorologice extreme. Cu toate acestea, se întâmplă și altceva sub apă, unde există puțini martori. Deși mulți ar putea crede că prădătorii marini de top sunt rezistenți la presiunile de mediu, încălzirea globală afectează rechinii în moduri de neimaginat.
Potrivit unui studiu din 2021, citat pe scară largă, 71% din populațiile globale de rechini și pisici de mare au scăzut după anul 1970. Deși o mare parte din declinul speciilor se datorează pescuitului excesiv, alți factori – inclusiv încălzirea globală – contribuie, de asemenea, la un risc crescut de periclitare. De fapt, trei sferturi dintre aceste specii sunt amenințate cu dispariția.
Aceste creaturi oceanice mari suferă adesea din cauza amenințărilor umane, deoarece habitatul lor pelagic este neglijat. Pescuitul este subreglementat în multe locuri unde sunt extrem de necesare reguli stricte și aplicabile. Pentru a conserva populațiile de rechini, lumea trebuie să abordeze și dezvoltarea costieră, distrugerea habitatului, diverși factori economici și implicațiile schimbărilor climatice.
Cum afectează încălzirea globală rechinii?
Încălzirea globală nu este doar un cuvânt la modă. Ea este un fenomen susținut științific, care a creat o situație critică pentru biodiversitate, inclusiv pentru rechini. Iată cum afectează încălzirea globală rechinii și capacitatea lor de a supraviețui:
Impacturi fiziologice
Creșterea temperaturilor oceanice are un impact negativ asupra funcțiilor fiziologice și metabolice ale rechinilor, cum ar fi reproducerea, creșterea și digestia. Rechinii consumă mai multă energie pentru a trăi și a înota pe măsură ce ratele lor metabolice cresc, ceea ce înseamnă că primesc mai puțini nutrienți, cu o digestie mai puțin eficientă.
Rechinii au deja rate de reproducere lente și se pot înmulți, de asemenea, mai rar odată cu creșterea temperaturilor, în timp ce unii se nasc mai mici decât media. De exemplu, un studiu a constatat că rechinii cu epoleți născuți la 31 de grade Celsius cântăreau mult mai puțin decât cei născuți la 27 de grade Celsius.
Degradarea habitatelor
Ecosistemele de carbon albastru (stocarea carbonului în ecosisteme marine), cum sunt mangrovele, mlaștinile sărate, pădurile de alge marine și straturile de iarbă marină, sunt habitate vitale pentru rechini. Unele specii de rechini-ciocan, în special, se bazează pe aceste zone de coastă pentru a se reproduce, în timp ce puieții prosperă în pepinierele de coastă, unde rămân protejați de amenințările din apele adânci.
Un studiu desfășurat pe 35 de ani a arătat că distribuția mangrovelor a scăzut cu 21,6% între 1985 și 2020. Oamenii de știință au observat un efect similar în recifele de corali – o altă pepinieră comună pentru rechinii tineri. De fapt, rechinii aproape au dispărut în 20% din recifele de corali la nivel global.
Modificări de comportament
Dezoxigenarea apei oceanice a afectat capacitatea rechinilor migratori de a respira. Rechinii înoată continuu pentru a se asigura că branhiile primesc oxigen pentru mușchi și organe. Din păcate, oxigenul își pierde solubilitatea în apa caldă.
Rechinii albaștri, în special, conservă energia rămânând la adâncimi mai mari. Cu toate acestea, deoarece bacteriile consumă oxigen la aceste niveluri și creează „zone moarte”, rechinii sunt forțați să se aventureze aproape de suprafață, devenind ținte pentru navele de pescuit.
Disponibilitatea prăzii
Creșterea temperaturilor oceanice perturbă rețeaua trofică, făcând prada rechinilor indisponibilă. Mulți pești își modifică tiparele de migrație sau se confruntă cu scăderi ale populației, în timp ce acidificarea dăunează crustaceelor, care sunt cruciale pentru dietele lor. Mulți rechini trebuie să își schimbe rutele de vânătoare și migrație, deoarece se luptă pentru a găsi suficientă hrană pentru o dezvoltare sănătoasă.
De exemplu, rechinii oceanici cu înotătoare albe se hrănesc în principal cu pești mari și calamari, care își schimbă cursul pentru a urma ciclurile nutrienților. Rechinii oceanici cu înotătoare albe trebuie să se deplaseze odată cu prada lor pentru a continua să se hrănească.
Importanța prădătorilor marini de vârf
Rechinii sunt prădători de vârf esențiali pentru menținerea echilibrului delicat în ecosistemele marine. Printre numeroasele lor funcții se numără următoarele:
- se hrănesc cu animale sălbatice bolnave, slăbite sau moarte, ajutând la prevenirea răspândirii bolilor și promovând populații de pești mai sănătoase;
- protejează straturile de iarbă marină, împiedicând specii precum țestoasele să le pască excesiv sau să le deterioreze;
- ajută la reglarea prădătorilor de nivel mediu care epuizează stocurile vitale de pește;
- permit peștilor să elimine paraziții dăunători, lăsându-i să se frece de solzii lor aspri.
Populațiile robuste de rechini promovează ecoturismul prin atragerea scafandrilor și a practicanților de snorkeling, stimulând economiile din domeniul turismului, de la recreere la ospitalitate. Acești prădători de vârf joacă, de asemenea, un rol esențial în menținerea pescuitului, aducând beneficii industriei fructelor de mare.
Cum să ajutăm rechinii?
Mulți oameni consideră că ideea de combatere a încălzirea globală este descurajantă. Prin urmare, s-ar putea întreba cum ar putea face diferența doar pentru supraviețuirea rechinilor. Cu toate acestea, există câteva obiceiuri „verzi” pe care le putem adopta pentru a ajuta la salvarea acestor creaturi importante:
- să ne reducem amprenta de carbon consumând mai puțină energie, conducând mai rar sau folosind transportul public și consumând mai puțină carne;
- să cumpărăm pește și crustacee provenite din surse etice, sprijinind astfel fructele de mare sustenabile;
- să evităm produsele din rechini, cum ar fi supa de aripioare de rechin;
- să conștientizăm celor din jur importanța rechinilor și a conservării acestora.
Sursa: Environment.co