Proteinele structurale ale SARS-CoV-2

publicat de Florin Mitrea
538 vizualizări
Proteine structurale SARS-CoV-2

Coronavirusurile conțin cel puțin patru proteine structurale: proteina de suprafață (spike) (S), proteina de înveliș (E), proteina membrană (M) și proteina nucleocapsidă (N). Proteinele S, M și E sunt încorporate într-un strat lipidic, în timp ce ARN-ul viral cu sens pozitiv monocatenar (SS-ARN) este asociat cu proteina nucleocapsidică (N).

Proteina de suprafață (spike) (S)

Pătrunderea coronavirusurilor în celulă este dependentă de legarea proteinei virale spike (S) la receptorii celulari și de pregătirea proteinei S de către proteazele celulei-gazdă. Studiile au arătat că SARS-CoV-2 utilizează drept receptor enzima de conversie a angiotensinei 2 (ECA2) pentru pătrunderea în celulă și proteaza celulară TMPRSS2 pentru pregătirea proteinei S.

Proteina S este o glicoproteină  transmembranară de tip I care joacă un rol important în medierea infecției virale. Proteinele S sunt constituite din două subunități, S1 și S2. Subunitatea S1 leagă receptorul celular prin intermediul domeniului său de legare a receptorului (RBD), ceea ce induce modificări conformaționale în subunitatea S2, care permit peptidei de fuziune să pătrundă în membrana celulei-gazdă. Proteina S reprezintă o țintă importantă pentru dezvoltarea medicamentelor specifice.

Proteina de înveliș (E)

Proteina E este o proteină mică, integral membranară, implicată în câteva aspecte ale ciclului de viață viral, cum ar fi formarea și asamblarea anvelopei, dar și în patogeneză. Studiile recente s-au concentrat pe structura și topologia sa, pe funcțiile sale de viroporină tunel de ioni și interacțiunile sale cu celelalte proteine virale, precum și cu proteinele celulei-gazdă. Coronavirusurile recombinate, cărora le lipsește proteina E, expun titre virale reduse semnificativ, maturare virală perturbată sau propagare virală redusă, ceea ce demonstrează importanța proteinei E în producția și maturarea virală.

Proteina membrană (M)

Proteina M este o componentă a anvelopei virale care joasă un rol central în morfogeneza și asamblarea virusului prin interacțiunile sale cu alte proteine virale. Proteina M este localizată între proteinele S din anvelopa virală, împreună cu un număr mic de proteine E și este principalul motor al înmuguririi virusului. În timpul asamblării virionului autentic, proteina M interacționează cu ea însăși, cu proteina N, dar și cu proteinele E și S. Proteina M are o imunogenitate celulară dominantă și provoacă un răspuns umoral puternic, ceea ce sugerează că ar putea servi drept țintă pentru un eventual vaccin.

Proteina nucleocapsidă (N)

Funcția principală a proteinei N este de a împacheta genomul viral într-un complex ribonucleoproteic (RNP) denumit capsidă. Acesta este o parte fundamentală a auto-asamblării și replicării virale. În plus, proteina N a SARS-CoV-2 afectează răspunsurile celulei-gazdă și ar putea juca un rol regulator în ciclul de viață viral.

Proteina N conține un domeniu N-terminal de legare a ARN și un domeniu de dimerizare C-terminal, împreună cu un linker central bogat în serină (Ser) și arginină (Arg). Domeniul N-terminal este responsabil pentru legarea ARN, domeniul C-terminal este responsabil pentru oligomerizare, iar linker-ul bogat în Ser/Arg are rol în fosforilarea primară.

Din aceeași categorie

Informațiile de pe acest website au un caracter pur informativ și nu ar trebui utilizate în scop medical, legal sau pentru crearea unor documente de natură profesională. Informațiile prezentate nu ar trebui considerate absolut corecte, complete și actualizate la zi. 

© 2022-2025 Info Natura – Temă WordPress dezvoltată de PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii