Pițigoiul mare, o pasăre foarte populară

publicat de Florin Mitrea
173 vizualizări
Pițigoiul mare

Pițigoiul mare (Parus major) este o pasăre cântătoare larg răspândită în Europa, Orientul Mijlociu, Asia Centrală și părți din nordul Africii. Este o pasăre distinctivă cu capul și gâtul de culoare neagră, obrajii de culoare albă, partea superioară a corpului de culoare măslinie și partea inferioară de culoare galbenă, cu unele variații în funcție de subspecie.

Pițigoiul mare s-a adaptat bine la schimbările aduse de om mediului și este frecvent întâlnit în parcurile și grădinile urbane. De asemenea, este o pasăre importantă pentru studiile din domeniul ornitologiei.

Pui de pitigoi
Pui de pițigoi mare la vârsta de patru zile. | Foto: JON GLITTENBERG/FLICKR (CC BY 2.0)
Parus major

Pițigoiul mare

Regnul: Animalia
Încrengătura: Chordata
Clasa: Aves
Ordinul: Passeriformes
Familia: Paridae
Ordinul: Parus
Specia: Parus major

Distribuție

Pițigoii mari prezintă o distribuție largă în toată Eurasia. Ei pot fi întâlniți în toată Europa, cu excepția Islandei și nordului Peninsulei Scandinave, inclusiv în numeroase insule mediteraneene. În Africa de Nord, pițigoii trăiesc în Maroc, Algeria și Tunisia. Ei se mai întâlnesc în Orientul Mijlociu și părți ale Asiei Centrale, din nordul Iranului și Afganistan până în Mongolia, precum și în nordul Asiei, din Urali până în nordul Chinei și valea fluviului Amur.

Pițigoiul mare populează pădurile de foioase și mixte, precum și marginile de pădure și grădinile. În nordul Siberiei ei trăiesc în taigaua boreală. În nordul Africii, pițigoii preferă pădurile de stejar, dar și arboretele de cedru Atlas sau plantațiile de palmieri. În partea estică a arealului lor, pițigoii preferă pădurile de salcie și mesteacăn, precum și tufărișurile joase și oazele.

Comportament și stil de viață

În general, pițigoii mari nu sunt păsări migratoare. De obicei, perechile rămân pe teritoriul lor sau în apropierea acestuia tot timpul anului, chiar și în părțile nordice ale arealului. Păsările tinere părăsesc teritoriul părinților lor, dar nu prea departe.

Pițigoii mari sunt păsări gregare, active în timpul zilei, iar noaptea se odihnesc în stoluri. Ei se hrănesc adesea pe sol, iar iarna se alătură stolurilor mixte pentru a se hrăni.

Aceste păsări sunt deosebit de vocale și au până la 40 de triluri diferite. Masculii sunt mult mai vocali decât femelele.

Dietă și hrănire

Pițigoii mari sunt păsări carnivore și erbivore. În timpul verii, ei sunt în principal insectivori, hrănindu-se cu insecte și păianjeni, inclusiv gândaci, lăcuste, greieri, furnici, muște, albine, viespi și păduchi.

Toamna și iarna, dieta pițigoiului este completată cu fructe de pădure și semințele acestora.

Comportament de împerechere

Pițigoii mari sunt păsări monogame; ei formează perechi și își stabilesc teritorii de repducere. Aceste teritorii sunt delimitate la sfârșitul lunii ianuarie, iar apărarea lor începe spre sfârșitul iernii sau la începutul primăverii.

Perioada de reproducere variază în funcție de o serie de factori, cel mai important fiind localizarea. De obicei, împerecherea are loc din ianuarie până în septembrie; în Europa, sezonul de reproducere începe din martie, în timp ce în Israel reproducerea are loc în octombrie-decembrie.

Pițigoiul mare cuibărește în cavități din interiorul arborilor, dar și ale unui perete sau ale unei stânci. În majoritatea anilor, perechea crește două generații de pui. Cuibul din interiorul cavității este construit de femelă și este alcătuit din ierburi, mușchi, păr, lână și pene.

Femela depune între 5 și 12 ouă de culoare albă cu puncte roșii. Clocitul este realizat de femelă, timp în care aceasta este hrănită de către mascul. Perioada de incubație este cuprinsă între 12 și 15 zile. Puii eclozează lipsiți de pene și orbi. Ei sunt hrăniți de ambii părinți și primesc 6-7 g de hrană în fiecare zi. Puii rămân în cuib timp de 16-22 de zile și devin independenți de părinți la opt zile de la formarea penajului.

Populație și amenințări

Pițigoiul mare nu se confruntă cu amenințări majore și nu este considerată o specie amenințată. Cu toate acestea, specia poate fi afectată de pierderea habitatului și schimbările climatice, care pot duce la scăderea ratei de reproducere.

Potrivit Listei Roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), populația totală este în jur de 433.300.000 – 703.300.000 de indivizi adulți. În Europa, populația reproducătoare este de 65.100.000 – 106.000.000 de perechi, ceea ce reprezintă echivalentul a 130.000.000 – 211.000.000 de indivizi adulți.

În prezent, pițigoiul mare este clasificat drept specie neamenințată cu dispariția (specie nepericlitată) în Lista Roșie a IUCN, iar populația sa este în creștere.

Sursa: Animalia.bio

Din aceeași categorie

© 2022  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii