Regiunile muntoase sunt unele dintre cele mai biodiverse zone de pe Pământ și găzduiesc unele dintre cele mai bogate și mai variate ecosisteme. Totuși, aceste habitate trec prin schimbări rapide și profunde cauzate de presiunile asupra mediului la nivel global, pierderea diversității genetice a plantelor fiind una dintre consecințe.
În ultimii 50 de ani, temperaturile tot mai crescute și schimbarea folosinței terenurilor de la altitudine au promovat expansiunea unei vegetații viguroase și competitive, cum sunt arborii și arbuștii – un fenomen cunoscut sub denumirea de „înverzirea munților”. Această invazie înlocuiește speciile de plante specializate, cu creștere scurtă, care caracterizează pajiștile montane deschise.
O astfel de plantă afectată este ceaiul de munte (genul Sideritis), o componentă-chei a florei montane mediteraneene. Genul Sideritis include câteva specii de plante înrudite și este apreciat atât de comunitățile locale, cât și de industria farmaceutică pentru proprietățile sale medicinale, mai ales în tratarea afecțiunile respiratorii și gastrointestinale. În același timp, această plantă medicinală populară este un indicator al sănătății habitatelor montane deschise.
Declinul diversității genetice
Echipa de cercetători a investigat efectele înverzirii munților asupra diversității genetice a ceaiului de munte, utilizând o metodologie revoluționară.
„Am examinat populațiile din 11 areale montane din Grecia și am combinat datele satelitare colectate timp de mai multe decenii cu analizele genetice a specimenelor de ierbar din 1970 până în prezent”, spune Spyros Theodoritis, de la Observatorul Național din Atena. Rezultatele au arătat că diversitatea genetică a scăzut în 8 din cele 11 areale studiate. Mai mult, până la 20% din genomul plantelor individuale este supus acum consangvinizării – un indiciu al declinului mărimii populațiilor.
„Viteza cu care arbuștii și arborii se răspândesc pe pajiștile deschise este strâns legată de declinul diversității genetice a populațiilor de ceai de munte”, spune David Nogués-Bravo, profesor la Universitatea din Copenhaga, Danemarca. Diversitatea genetică a plantelor este esențială pentru adaptarea lor la condițiile de mediu. Dacă diversitatea se reduce, atunci rezistența la boli, secetă și alți factori de stres se reduce și ea, fapt care poate duce la extincția speciei.
Consecințele încălzirii globale
Un aspect aparte al studiului este faptul că el combină două surse de date diferite – datele din satelit și analiza genetică -, fapt care permite tragerea unor concluzii despre dezvoltarea populațiilor de plante timp de mai multe decenii.
Monitorizarea din spațiu a pierderii diversității genetică era considerată anterior imposibilă. Însă rezultatele noului studiu arată că extinderea pierderilor genetice poate fi prezisă cu acuratețe mare doar pe baza densității vegetației. Această metodă este foarte atractivă pentru studierea regiunilor muntoase greu accesibile sau pentru zonele unde analiza genetică a fost practic imposibilă până acum.
Studiul mai subliniază importanța colectării plantelor în ierbare. Fără existența acestor specimene de plante nu ar fi posibilă analiza genetică pe 50 de ani.
Înverzirea tot mai accentuată a regiunilor montane din cauza încălzirii globale și a abandonării formelor tradiționale de cultivare este răspândită în întreaga lume și este clar evidentă din imaginile din satelit. Prin urmare, cercetătorii recomandă ca măsurile de conservare să fie aplicate cu prioritate în zonele cele mai afectate de acest fenomen.
Sursa: SciTechDaily