Potrivit oamenilor de știință, Golful Mării Amundsen, regiunea din Antarctica aflată în cea mai rapidă schimbare, a pierdut peste 3.000 de miliarde de tone de gheață în ultimii 25 de ani.
Golful Mării Amundsen din vestul Antarcticii găzduiește 20 de ghețari majori, care acoperă o suprafață de peste patru ori mai mare decât Marea Britanie. Acești ghețari joacă un rol crucial în determinarea nivelurilor oceanelor, deoarece ei conțin o cantitate enormă de apă sub formă de zăpadă și gheață. Dacă toată această apă s-ar scurge în ocean, ea ar crește nivelul acestuia cu peste un metru.
Studiul, condus de dr. Benjamin Davison, de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie, a calculat „bilanțul de masă” al Golfului Mării Amundsen. Acesta reprezintă echilibrul dintre masa de zăpadă și gheață dobândită din precipitații și masa aisbergurilor care se desprind din masa de gheață și ajung în mare. Atunci când cantitatea de gheață din aisbergurile care se desprind este mai mare decât cantitatea de zăpadă și gheață depusă prin precipitații, golful pierde din masă și contribuie la creșterea nivelului oceanului global.
Rezultatele arată că Antarctica de Vest a suferit o pierdere netă de 3.351 de miliarde de tone de gheață în intervalul 1996-2021, contribuind la creșterea nivelului mării cu peste 9 mm. Se crede că modificările din temperatura oceanului și din circulația curenților oceanici au fost factorii cei mai importanți din spatele acestor pierderi ale gheții.
Utilizând modele climatice care arată cum călătoresc curenții de aer la nivelul globului, oamenii de știință au descoperit că, în ultimii 25 de ani, Golful Mării Amundsen a trecut prin perioade cu căderi masive de zăpadă și perioadă cu extrem de puține precipitații. După ce au inclus aceste fenomene meteorologice extreme în modelele lor, cercetătorii au constat că aceste evenimente au contribuit cu până la 50% la modificările suferită de ghețuri în anumite perioade, jucând astfel un rol-chei în contribuția Golfului Mării Amundsen la creșterea nivelului global al mării în anumite perioade.
De exemplu, între anii 2009 și 2013, modelările au arătat o perioadă cu precipitații extrem de puține. Lipsa zăpezii proaspete a afectat calota glaciară și a făcut-o să piardă din gheață, contribuind mai mult cu 25% la creșterea nivelului mării, comparativ cu anii în care precipitațiile au fost normale.
Pe de altă parte, în iernile anilor 2019 și 2020, căderile de zăpadă au fost masive. Oamenii de știință estimează că acest lucru a atenuat contribuția Golfului Mării Amundsen la creșterea nivelului mării, reducând-o la jumătate față de anii cu precipitații normale.
Pierderea de gheață din regiune înregistrată în ultimii 25 de ani a dus la retragerea Ghețarului Pine Island.
Sursa: SciTechDaily