Păsările migratoare utilizează câmpul magnetic la Pământului pe post de busolă, iar unele dintre ele pot chiar folosi liniile de câmp magnetic pentru a determina, cu o oarecare acuratețe, poziția geografică în cadrul unei hărți mentale.
Lăcarul de stuf (Acrocephalus scirpaceus) pare să poată calcula poziția sa geografică pe baza distanțelor și unghiurilor dintre liniile câmpului magnetic și forma Pământului. Descoperirile sugerează că păsările folosesc informațiile magnetice ca un fel de GPS, care le spune unde se află la un moment dat și unde să se ducă, spune Richard Holland, de la Universitatea Bangor din Marea Britanie.
Oamenii de știință știu de zeci de ani că păsările migratoare se bazează pe indicii de la Soare, stele și câmpul magnetic al Pământului pentru a determina direcția spre care să se îndrepte. Dar a afla direcția folosind o busolă este un lucru semnificativ diferit față de a ști unde te afli la un moment dat, iar oamenii de știință încă dezbat dacă – și cum – păsările își dau seama de poziția lor pe hartă.
Florian Packmor, de la Autoritatea Parcului Național al Mării Wadden din Saxona Inferioară, Germania, a bănuit că păsările ar putea detecta aspecte detaliate ale câmpului magnetic pentru a determina poziția lor globală. Mai exact, ele ar putea folosi înclinația magnetică – unghiul în schimbare al suprafeței Pământului în raport cu liniile câmpului său magnetic – și declinația magnetică – diferența de direcție dintre polii geografici și magnetici – pentru a înțelege mai precis unde sunt localizați pe glob.
Pentru a verifica această teorie, Packmor, Holland și colegii lor au capturat 21 de exemplare de lăcar de stuf adulte aflate pe ruta de migrație dintre Europa și Africa, la Illmitz, Austria. Acolo, au plasat temporar păsările în voliere în aer liber, unde cercetătorii au folosit o bobină Helmholtz pentru a interfera cu câmpurile magnetice. Ei au modificat artificial înclinația și declinația într-un mod care corespundea unei poziții din Neftekamsk, Rusia, la 2.700 de kilometri distanță.
Păsările migratoare se adaptează cu greu...
Un nou studiu al oamenilor de știință de la Universitatea din Leiden, Olanda, arată profundele efecte pe care schimbările climatice [...]
Echipa a pus apoi păsările într-o cușcă specială pentru a studia instinctele migratoare și a cerut unor cercetători independenți – care nu cunoșteau schimbările din câmpul magnetic – să înregistreze în ce direcție se îndreptau păsările. În situațiile de câmp magnetic modificat, majoritatea păsărilor au manifestat o înclinație clară pentru zborul vest-sud-vest, de parcă ar încerca să se întoarcă pe ruta lor de migrație din Rusia. În schimb, aceleași păsări au vrut să zboare spre sud-sud-est din Austria când câmpul magnetic a fost nemodificat.
Aceasta sugerează că păsările credeau că nu se mai aflau în Austria, ci în Rusia, adică prea la nord și prea la est față de unde trebuiau să se afle în acel moment al migrației lor – doar pe baza înclinației și declinației magnetice.
Cu toate acestea, nu se cunoaște cu exactitate mecanismul neurologic care le permite păsărilor migratoare să detecteze caracteristicile liniilor de câmp magnetic. Chiar dacă echipa a confirmat că lăcarii de stuf utilizează câmpul magnetic pentru a se poziționa pe glob, aceasta nu înseamnă că toate păsările migratoare fac acest lucru.
Păsările studiate au fost eliberate la trei săptămâni după finalizarea studiului și și-au putut continua migrația normală. Una dintre ele a fost capturată din nou un an mai târziu, ceea ce arată că pasărea a putut migra normal.
Sursa: New Scientist