O cometă criovulcanică masivă, de trei ori mai mare decât Muntele Everest, a explodat în spațiu, iar resturile sale se îndreaptă acum spre Pământ, potrivit unui raport recent al oamenilor de știință. Însă nu trebuie să ne alarmăm: cometa nu se află pe un curs de coliziune cu noi. De fapt, este de așteptat ca ea să fie vizibilă cu ochiul liber în jurul datei de 21 aprilie 2024, când va fi cel mai aproape de planeta noastră.
Cometa poată denumirea de 12P/Pons-Brooks și are un nucleu solid, care se întinde pe 30 de kilometri și este format dintr-un amestec de gheață, praf și gaze. Atunci când Soarele încălzește cometa, presiunea de la nivelul criomagmei crește până când determină expansiunea gazelor de azot și monoxid de carbon, ceea ce duce la eliberarea de fragmente de gheață prin fisurile din stratul exterior al cometei.
În ceea ce privește dimensiunile, cometa este comparabilă cu celebra cometă Halley. Ultima dată când a mai fost văzută cu ochiul liber a fost în anul 1954. Datorită orbitei sale cu durata de 71 de ani, 12P/Pons-Brooks este o „cometă de tip Halley”.
După apropierea sa de Pământ din 2024, cometa va călători înapoi spre părțile îndepărtate ale sistemului nostru solar, urmând a ne vizita din nou în anul 2095. În prezent, cometa este localizată în constelația Hercule.
Cu toate acestea, cometa Pons-Brooks nu este cea mai intempestivă cometică vulcanică din vecinătatea planetei noastre. Acest titlu revine cometei 29P/Schwassmann-Wachmann, care orbitează Soarele chiar dincolo de Jupiter, cu uimitoarea viteză de 42.000 de kilometri pe oră. Acest uriaș de gheață are o lățime de 60 de kilometri și se crede că erupe de circa 20 de ori în fiecare an.
Ce sunt cometele criovulcanice
Criovulcanismul este un fenomen geologic care se referă la erupția de substanțe volatile, cum sunt apa, metanul și amoniacul, în locul rocilor topite. Când are loc acest fenomen, ca în cazul cometei 12P/Pons-Brooks, rezultă priveliști cosmice spectaculoase.
Cometele criovulcanice, chiar dacă nu sunt la fel de cunoscute ca rudele lor apropiate (cometele obișnuite), joacă un rol important în explorarea și înțelegerea părților exterioare ale sistemului nostru solar. Ele își au originea în regiunile reci de la periferia Sistemului Solar, unde temperaturile sunt suficient de coborâte pentru ca substanțele volatile să înghețe. Aceste comete sunt formate din amestecuri de apă, metan, amoniac și alte gaze înghețate, alături de particule de rocă și praf.
Criovulcanismul observat la nivelul cometelor este guvernat de factori interni și externi. Pe măsură ce cometa se apropie de Soare, căldura solară încălzește suprafața acesteia. Această căldură pătrunde prin scoarța cometei, producând sublimarea compușilor volatili de dedesubt. Presiunea rezultată duce la fisurarea scoarței cometei, determinând eliberarea de gaze și particule de gheață în spațiu și creând niște erupții vulcanice în miniatură.
Materialul pulverizat în spațiu formează un nor în jurul nucleului cometei, pe care radiația solară îl modelează sub forma cozii cometei. Aceste evenimente dinamice modifică structura fizică a cometei, uneori reformându-i suprafața de fiecare dată când se apropie de Soare.
Sursa: Earth.com