Muntele Everest, cel mai înalt munte de pe glob, crește chiar și mai mult. Un defileu creat de eroziunea unui râu a împins muntele în sus, în timp ce rocile și sedimentele sunt îndepărtate din regiune. Se crede că în ultimii 89.000 de ani, înălțimea Muntelui Everest a crescut cu până la 50 de metri, potrivit unui studiu recent publicat în revista Nature Geoscience.
Având o înălțime de aproape 9 km (mai exact 8.849 m), Muntele Everest este cel mai înalt munte de pe Pământ. Numit Chomolungma în limba tibetană sau Sagarmatha în limba nepaleză, el se înalță cu circa 250 de metri deasupra celui de al doilea cel mai înalt pisc din Himalaya. De asemenea, este considerat anormal de înalt pentru acest lanț muntos. Următoarele trei cele mai înalte vârfuri – K2, Kangchenjunga și Lhotse – diferă doar cu aproximativ 150 de metri unul de altul.
Această diferență mare de înălțime poate fi explicată parțial printr-o ridicare forțată cauzată de presiunea acumulată sub scoarța terestră. Presiunea subterană a apărut după ce un râu a erodat cantități însemnate de rocă și sedimente, efect geologic denumit recul izostatic (isostatic rebound). Acesta apare atunci când o porțiune a scoarței terestre pierde din masă și este împinsă în sus datorită presiunii imense a magmei lichide din interior. Această presiune este mai mare decât forța de gravitație care împinge în jos.
Muntele Everest și lumea sa vie
Himalaya este cel mai lung lanț muntos din lume, având și cel mai înalt vârf – Muntele Everest, cu o altitudine de 8849 de metri [...]
Reculul izostatic este un proces gradual, deplasarea fiind de doar câțiva milimetri pe an, însă poate face o diferență semnificativă în decursul timpului geologic.
În cadrul noului studiu, cercetătorii au utilizat date de eroziune pentru a crea modele numerice ce simulează rețeaua râului Kosi din vecinătate. Modelările au arătat că Muntele Everest a crescut cu între 15 și 50 de metri în ultimii 89.000 de ani, după ce râul Arun s-a unit cu rețeaua lui Kosi. În prezent, râul Arun curge la est de Everest, apoi se unește în aval cu sistemul Kosi, care este mai mare. În decursul miilor de ani, Arun a creat un defileu substanțial de-a lungul cursului său, spălând miliarde de tone de sedimente și pământ.
Muntele Everest nu este singurul afectat de această mișcare de ridicare. Alte vârfuri vecine, printre care Lhotse (al patrulea din lume) și Makalu (al cincilea din lume), se înalță și ele tot datorită efectului de recul izostatic. Totuși, deoarece Makalu este mai aproape de râul Arun, rata sa de înălțare ar putea fi ușor mai mare.
Prin studierea ratelor de eroziune ale lui Arun, Kosi și ale altor râuri din regiune, oamenii de știință au putut demonstra că Arun s-a unit cu Kosi în urmă cu aproximativ 89.000 de ani. În timpul acestui proces natural, în râul Kosi a fost canalizată mai multă apă, care a antrenat solurile și sedimentele din regiune. Pe măsură ce terenul a fost spălat, a fost accelerată rata de înălțare, vârfurile munților fiind împinse tot mai în sus.
Sursa: Popular Science