Trecerea de la starea de veghe la inconștiență este un fenomen care a captat de multă vreme interesul oamenilor de știință și al filosofilor deopotrivă, dar modul în care se întâmplă aceasta a rămas un mister – până acum. Prin studii pe șobolani, o echipă de cercetători de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, Statele Unite, a identificat momentul exact al pierderii cunoștinței din cauza anesteziei, cartografiind ceea ce se întâmplă în diferite regiuni ale creierului în acel moment.
Studiul are implicații pentru oameni, precum și pentru alte tipuri de pierdere a cunoștinței, cum ar fi cazul somnului, au spus cercetătorii. Ei și-au publicat rezultatele în revista Advanced Science.
Oamenii de știință din domeniul neuroștiințelor cunosc, în general, ce se întâmplă la nivel molecular în corpul unui pacient aflat sub anestezie. Însă nu este clar modul în care diferitele regiuni ale creierului sau circuite neuronale își modifică funcțiile la răspuns la anestezic și la pierderea cunoștinței.
Cercetătorii au combinat două metode diferite: studii de electrofiziologie și imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI). Măsurând semnalele electrofiziologice – sau activitatea electrică – în creier foarte rapid de-a lungul timpului, cercetătorii au determinat momentul exact în care șobolanul a trecut de la o stare de veghe la starea de inconștientă.
Ei au suprapus apoi aceste date marcate de timp cu harta fMRI a activității în întregul creier pentru a investiga diferite regiuni ale creierului în timpul acestei tranziții. Rezultatele au arătat că au existat trei regiuni ale creierului care au prezentat modificări tranzitorii ale activităților lor în momentul pierderii cunoștinței: cortexul prefrontal medial, hipocampul și talamusul.
Cercetătorii au spus că studiile anterioare nu au indicat dacă activitatea din aceste trei regiuni a fost o cauză sau un efect al pierderii cunoștinței. Rezultatele sugerează că pierderea cunoștinței poate fi declanșată de evenimente succesive în aceste trei regiuni, în timp ce creșterea activității în alte regiuni corticale poate fi o consecință, mai degrabă decât o cauză, a pierderii cunoștinței.
Sursa: Medical Xpress