Arctica siberiană s-a confruntat cu un număr neobișnuit de incendii în anii 2019 și 2020. Acest lucru a provocat îngrijorări în comunitatea științifică, deoarece Arctica găzduiește suprafețe întinse de permafrost, un strat permanent înghețat aflat sub sol și care conține cantități însemnate de carbon. Incendiile afectează permafrostul și contribuie la eliberarea carbonului sub forma gazelor cu efect de seră.
Întrebarea care rămăsese fără răspuns până de curând era dacă incendiile din 2019-2020 au fost cazuri excepționale sau dacă tendința se va accentua pe măsură ce Arctica se încălzește.
Un studiu recent, publicat în revista Science și condus de Adrià Descals și Josep Peñuelas, cercetători la Spanish Council for Scientific Research (CSIC) și CREAF, arată că creșterea temperaturilor determină o înmulțire exponențială a incendiilor în Arctica.
„Doar în anul 2020”, spune Adrià Descals, „în Arctica siberiană au fost detectate 423 de incendii, care au ars aproximativ 3 milioane de hectare (o suprafața apropiată de cea a Belgiei) și au provocat emisia a 256 de milioane de tone de dioxid de carbon” (cantitate echivalentă cu emisiile anuale ale Spaniei).
Analiza a patru decenii de observații din satelit
Autorii au cuantificat, pe baza observațiilor din satelit realizate între anii 1982 și 2020, suprafața arsă din Siberia, deasupra Cercului Arctic, o regiunea care se întinde pe circa 286 de milioane de hectare. Chiar dacă observațiile au arătat că sezonul 2020 a fost unul excepțional, nu mai fuseseră realizate analize cantitative în această regiune îndepărtată a lumii.
Echipa de cercetători arată că factorii de risc de incendiu asociați cu temperatura au crescut în ultimele decenii și că există o relație exponențială între suprafața arsă anual și acești factori. „Temperaturile se apropie de o limită critică, peste care orice mică depășire a mediei de 10 grade Celsius din sezonul de vară poate duce la creșterea exponențială a suprafeței arse și a emisiilor asociate cu aceasta”, explică Josep Peñuelas.
Vara anului 2020 a fost cea mai călduroasă din ultimii 40 de ani, iar suprafața arsă între 2019 și 2020 a fost fără precedent. În acest interval au fost devastate de incendii aproximativ 4,7 milioane de hectare, ceea ce a dus la emisii de 412,7 milioane de tone de dioxid de carbon.
„Am detectat incendii dincolo de paralela 72 nord, la peste 600 km nord față de Cercul Arctic, unde focurile sunt neobișnuite și unde gheața încă era vizibilă în timpul incendiilor”, spune Adrià Descals. „Multe incendii au fost detectate la câteva zile depărtare, ceea ce ne facem să credem că intensificarea furtunilor și a fulgerelor este principala cauză a incendiilor, deși mai sunt necesare investigații suplimentare în privința influenței activităților umane asupra sezonului incendiilor din această regiune îndepărtată.”
Creșterea temperaturii aerului și riscul de incendiu
Unii factori care pot exacerba riscul de incendiu au crescut semnificativ și toți au legătură cu creșterea temperaturilor. Studiul arată că factori precum uscăciunea, verile mai lungi și vegetația mai densă au demonstrat o tendință ascendentă în ultimii 40 de ani.
Autorii susțin că temperatura medie a verii anului 2020, care a fost de 11,35 grade Celsius, va deveni foarte obișnuită în a doua jumătate a acestui secol dacă Arctica va continua să se încălzească în același ritm. Aceste anomalii termice cresc riscul de incendiu, deci condițiile care au cauzat incendiile din 2019 și 2020 vor deveni mult mai frecvente în Arctica spre sfârșitul acestui secol.
Un model explicativ
În anii 2019 și 2020, frecvența incendiilor din Arctica siberiană a depășit-o pe cea din ultimele patru decenii. Doar în anul 2020 au fost de șapte ori mai multe incendii decât media ultimilor 40 de ani, iar acestea au afectat o suprafață fără precedent de turbării.
Temperaturile mai ridicate duc la apariția mai devreme a dezghețului, fapt care, la rândul său, permite vegetației să crească mai mult, ceea ce determină o disponibilitate mai ridicată a combustibilului pentru incendii. Vegetația mai abundentă și apărută mai devreme pune presiune pe apa din sol, iar plantele suferă mai mult de stres hidric.
În plus, valurile de căldură extremă, cum a fost cel din anul 2020, cresc vulnerabilitatea la secetă, deoarece ele pot usca plantele și pot reduce umiditatea turbăriilor, crescând astfel intensitatea incendiilor și a emisiilor de carbon.
Pe de altă parte, valurile de căldură și, mai ales, creșterea temperaturii de la suprafața solului pot intensifica furtunile de convecție și fulgerele, care erau deosebit de rare în Arctica până acum.
„Prin urmare, încălzirea climei are un efect dublu asupra riscului de apariție a incendiilor: crește susceptibilitatea la foc a vegetației și turbăriilor și crește numărul de aprinderi cauzate de furtuni”, conchid autorii studiului.
Sursa: SciTechDaily